Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă Lemnul este prezent în viaţa de zi cu zi: în casa ţărănescă se mânca din vase de lemn, alimentele se păstrau în vase de lemn, uneltele din gospodărie erau tot din lemn - dovadă stau colecţiile etnografice din cadrul muzeelor din România. Datorită imenselor suprafeţe împădurite („până la sfârşitul secolului al XIX-lea peste 70% din teritoriul ţării noastre a fost ocupat de păduri”67), lemnul era cel mai ieftin material de construcţie, fiind utilizat sub diferite forme: de la trunchiul de copac curăţat doar de ramuri până la bârne fasonate ori cioplite în patru feţe, ori rotunde68. „Meşteru de căşi făce din lemn tot ce era prin ograda omului - casă, şură, coteţe, garduri. Lemnu dacă era mai mare să ciople pă două o pă patru feţă, dacă era mai subţâre să folose rotund, o fost casă de-o avut şi bârne rotunde şi cioplite, şi îmbinarea încheotore, oricând no fost regulă să puie numa bârnă rotundă ori numa cioplită, ia casa ce am desfăcut-o amu şi-a fi muzeu îi din 1947, că are pă şobdie anu, are bârnă rotundă şi nu-i de sută de ai”69. Un volum recent apărut, de etnografie a nord-vestului Transilvaniei, arată, similar celor susţinute de noi anterior, că „până pe la 1900, casele din satele din zonă se construiau din lemn; ulterior, se foloseşte tehnica pământului bătut şi a cărămizilor nearse şi, numai în ultima jumătate a secolului XX aceste materiale sunt înlocuite pe scară largă de cărămida arsă”70. De altfel, ar trebui să amintim faptul că modelul construcţiilor de lemn se subsumează unui tipar mentalitar specific comunităţii folclorice. în mentalitatea tradiţională omul trebuia să trăiască într-o perfectă armonie cu natura şi, de aceea, folosea judicios şi armonios tot ceea ce era natural, deci şi lemnul. O casă din materiale artificiale ar fi fost de neconceput pentru ţăranul satului românesc, dată fiind 67 Ibidem,p. 83. 68 loan Godea, Caracteristici ale culturii populare din Bihor, Bucureşti, Ed. Sport Turism, 1977, p. 34. 65 Inf. Mihoc Gheorghe, 58 ani, Certeze, jud. Satu Mare, 2009 (meşter, constructor de case). 70 Camelia Burghele, Repere de cultură tradiţională sălăjeană, Zalău, Ed. Porolissum a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, 2006, p. 119. 50
