Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

Lucian Blaga spune: „fiecare individ îşi e gospodarul şi meseriaşul, poetul şi cântăreţul, ţăranul şi arhitectul”63, acest ţăran arhitect a folosit de-a lungul timpului ca materiale de construcţii: lemnul, piatra, pământul şi apoi cărămida nearsă (vaioagă) şi cea arsă, toate direct proporţional cu resursele pe care le avea la îndemână. In zona montană şi cea deluroasă predominau construcţiile din lemn şi piatră, pentru ca în zona de câmpie să domine costrucţiile ridicate din lemn şi pământ.

Construcţiile din lemn sunt caracterizate de naturaleţea formelor planurilor de construcţie. Gh. Balş vorbeşte de conservatorismul formelor constructive, care nu este altceva decât „conservatorismul formelor vieţii ţerăneşti, atât ale locuinţii, cât şi ale costumului şi ale obiceiurilor”64.

O altă caracteristică a construcţiei tradiţionale din lemn este „caracterul său funcţional, rezultat din adaptarea aproape desăvârşită a construcţiei la nevoile vieţii”65, caracteristică care se pierde odată cu schimbările ce se produc în timp, la nivelul utilizării materialelor de construcţie.

Locuinţele tradiţionale, adevărate monumente de arhitectură vernaculară găsite în zona studiată, sunt mărturiile palpabile ale vechimii sistemului constructiv şi a sistemului de locuire. Casa tradiţională are în linii mari aceaşi formă şi structură de organizare, indiferent de zona etnografică la care ne-am referi; diferenţele apar doar în ceea ce priveşte dimensiunile şi ornamentaţia. loan Toşa consideră că lemnul este prezent în viaţa omului însoţindu-1 în toate momentele importante ale vieţii „de la leagăn până la mormânt”66: căsătorie - biserică; naştere - leagănul copilului; moarte -„sălaşul”, sicriul.

63 Lucian Blaga, Cultura minoră şi cultura majoră, Bucureşti, Ed. Humanitás, 1992, p. 80.

61 Gh. Balş, „Grinda şi arcul”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Vălenii de Munte, Ed. Datina românească, 1931, p. 67.

65 Boris Zderciuq Geogeta Stoica, Crestături în lemn în arta populară românească, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1967, p. 7.

66 loan Toşa, Casa în satul românesc de la începutul secolului XX, Cluj Napoca, Ed. Supergraph, 2002, p. 83. Informaţiile furnizate în acest complex volum provin din rezultatele obţinute la chestionarul Casa redactat şi difuzat sub auspiciile Muzeului Limbii Române din Cluj, în 1926. Reluăm şi noi câteva din aceste informaţii de teren pentru importanţa lor documentară şi pentru vechimea lor.

49