Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

Zona etnografică Codru Asuaju de Sus

Prima atestare documentară în anul 1391.

Oarţa de Jos

Prima atestare a comunei Oarţa de jos datează din anul 1391 însă aceste meleaguri au fost locuite din cele mai vechi timpuri, descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei scoţând la lumină obiecte datând din neolitic cu o vechime de peste 4 milenii.

4. REGIUNEA TRANSCARPATIA, UCRAINA

Regiunea Transcarpatia din vestul Ucrainei este aşezată la graniţa dintre Slovacia, Polonia, România şi Ungaria. Zona studiată a aparţinut înainte de 1918 de comitatul istoric al Maramureşului fiind locuită de o comunitate puternică românească43.

Maramureşul este străbătut şi delimitat de râul Tisa, care determină o ruptură administrativă, deloc spirituală. Partea nordică, cu populaţie majoritar ucraineană a resimţit direct evenimentele istorice ale sec. XX, prin apartenenţa sa statală. Astfel, între anii 1920- 1939 a făcut parte din Cehoslovacia iar între 1939- 1945 a aparţinut, împreună cu sectorul sudic al Maramureşului şi cu Transilvania de nord, Ungariei. După 1945, la nord de Tisa s-a întins URSS-ul iar după dezmembrarea acestuia, sectorul nordic al Maramureşului a rămas în componenţa Ucrainei - regiunea Transcarpatia. Aici sunt un număr de 13 localităţi locuite de etnici români, unele dintre ele având populaţie mixtă (românomaghiară).

43 Vasile Marina, „Minorităţile naţionale din Transcarpatia: actualitate, tendinţe şi perspective”, în Cultura materială şi spirituală din Bazinul Tisei Superioare. Influenţa populaţiei germane asupra culturii celorlaltor etnii din regiune, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2003, p. 129-142.

44