Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

etnoestetice zonale34.

Zona etnografică a Maramureşului istoric alături de zonele etnografice Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului (partea de est) sunt zonele care au reuşit să conserve tradiţiile populare într-o măsură mult mai mare decât zona Baia Mare din actualul judeţ Maramureş, cu toate acestea etnograful Mihai Dăncuş este de părere că „ţara lemnului” şi „civilizaţia lemnului” sunt sintagme care nu mai caracterizează Maramureşul35.

Localităţile36 din care provin informaţiile de teren sunt următoarele:

Vişeu de Sus (denumirea maghiară Felsővisó, denumirea germană Oberwischau)

în Diplomele maramureşene sunt amintite ambele „Vişae” la 2 februarie 136537. Această primă menţionare a Vişeului ca localitate apare în Diploma numărul 29 a regelui maghiar Ludovic. După alţii localitatea este atestată din anul 1549 cu denumirea de „Vişeul Nou” sau „între Râuri”, fiind situată la confluenţa celor două râuri - nume întâlnit până la începutul secolului XX.

Câmpulung la Tisa (denumirea maghiară Hosszúmező, denumirea ucraineană Довге Поле)

Localitatea este menţionată în Diplomele maramureşene în anul 132938 cu denumirea maghiară Hosszúmező.

34 Nicolae Dunăre, op.cit, p. 15.

35 Mihai Dăncuş, Zona etnografică Maramureş, Bucureşti, Ed. Sport - Turism, 1986, p. 192.

36 Datele despre toate localităţile prezentate provin de la Primăriile locale.

37 loan Mihályi de Apşa, op.cit, p. 56.

38 loan Mihályi de Apşa, op.cit, p. 8.

42