Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă gospodărie şvăbească). Acest tip de şură este prezent în tot Bazinul Tisei Superioare, modelul german fiind preluat şi de către românii ori maghiarii din zonă. Iniţial, şura adăpostea uneltele agricole şi depozita cerealele, mai târziu unele spaţii vor fi transformate pentru a fi adăpostite şi animalele mari din gospodărie. Şura, semn distinctiv al unei bunăstări materiale, este după casă, construcţia cea mai importantă din cadrul gospodăriei ţărăneşti, în multe cazuri având dimensiuni mai mari decât aceasta. Aceste şuri „impresionează prin monumentalitate, proporţii şi elementele ornamentale”169. Construite de regulă din acelaşi material şi cu aceeaşi tehnică ca şi casa, şurile codreneşti şi cele şvăbeşti sunt deosebite datorită dimensiunilor, dar mai ales datorită decorului porţilor. Prin tehnica traforării sunt relizate şi redate pe porţi motive şi forme specifice: motive avimorfe, fitomorfe, geomorfe. Asupra celorlalte anexe ale gospodăriei nu se insistă din punct de vedere al ornamenticii în aceeaşi măsură. (Anexe fig. 28-32) Fig. nr. 37, Şură din Măriuş, jud Satu Mare, 2005 169 Tancred Bănăţeanu, Arta populară din Nordul Transilvaniei, Baia Mare, 1969, p. 23. 101
