Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă Caracterul polivalent al gospodăriei este datorat faptului că ţăranul era în acelaşi timp agricultor, crescător de animale şi meseriaş, încercând să facă totul în gospodărie, aceasta fiindu-i de fapt cartea de vizită, prestigiul său în comunitate datorându-se şi felului în care îşi organizează gospodăria. Indiferent de zonă sau de tipul gospodăriei, spaţiul în care familia îşi trăieşte momentele fericite sau triste ale vieţii, este inaccesibil străinilor datorită împrejmuirilor, a gardurilor şi a porţilor. împrejmuirea, gardul şi poarta sunt primele elemente care conferă prestigiu gazdei, în acelaşi timp ele delimitând spaţiul proprietăţii oferind şi o oarecare siguranţă. Materialele folosite pentru realizarea gardurilor erau în funcţie de zonă: nuiele, trestie, lemn (scânduri, stâlpi), pământ, piatră170. în Ţara Oaşului împrejmuirile caracteristice sunt: gardul din nuiele împletite prevăzut cu un acoperiş, în două ape, din goz, paie sau draniţă, pe pari bătuţi în pământ se împletesc nuiele de esenţe diferite: arin, tufă de alun, fag, arţar, salcâm etc. şi gardul de leţuri - cu stâlpi înfipţi în pământ pe care sunt fixate leţuri orizontale171. Fig. nr. 38, Gard împletit din nuiele, Ţara Oaşului 170 Vaier Butură, op. cit., p. 89. 171 Gheorghe Focşa, op. cit., p. 337. 102
