Marta, Livius et al.: The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-Oros „Úr Csere” (Satu Mare, 2010)

Aşezarea din epoca bronzului de la Nyíregyháza-Oros (Rezumat)

este greu de precizat, deşi o piesă oarecum asemănătoare, cu marginea modelată în trepte a fost descoperită într-o groapă rituală, cu un bogat inventar atribuit grupului Hajddbagos-Cehăluţ de la Şimleu Silvaniei, punctul Observator. Din pereţii unor vase au fost confecţionate două piese circulare, cu o funcţionalitate incertă.

Activităţile desfăşurate în aşezare. Practicarea agriculturii este dovedită direct prin marele număr de râşniţe descoperite, dar şi prin prezenţa lutului pentru lipirea caselor, impregnat cu pleavă de cereale. Oasele descoperite în aşezare oferă indicii asupra activităţii de creştere a animalelor, respectiv a vânătorii. 47% din totalul oaselor identificate provin de la bovine, în timp ce porcii, ovicaprinele, respectiv caii au avut un rol secundar în economia comunităţii. Dintre speciile sălbatice care au fost vânate se regăsesc cerbul/căpriorul, bourul şi iepurele. Dintre meşteşugurile practicate în aşezare, de departe, foarte bine dovedită prin descoperiri este prelucrarea bronzului, graţie mai ales tiparelor, fragmentelor de creuzet şi bucăţilor de metal brut aflate pe parcursul cercetării. Un alt câştig al cercetărilor efectuate constă în determinarea unei zone din aşezarea Bronzului Târziu care pare să fi fost rezervată practicilor cultice.

Importanţa cercetărilor de la Nyíregyháza Oros referitor la cunoaşterea epocii târzii a bronzului din Bazinul Superior al Tisei (Concluzii). Graţie cercetărilor efectuate, aşezarea de la Nyíregyháza-Oros „Úr-Cseré” devine una de referinţă pentru arheologia epocii Bronzului Târziu din bazinul superior al Tisei. Situl se află în zona de confluenţă a unor culturi de la sfârşitul epocii bronzului, şi a unor populaţii a căror răspândire nu poate fi precizată cu exactitate în toate cazurile. Cercetările mai vechi stabileau extinderea arealului comunităţilor grupului cultural Hadjdiibagos-Cehăluţ până în zona aşezării de la Nyirlugos-^Szennyespuszta”1. Mai recent s-a demonstrat că manifestările culturale de tip Hajdiibagos-Cehăluţ se extind mai departe spre nord-est. Această afirmaţie a avut drept suport mai multe descoperiri din zona oraşului Nyíregyháza2 - zonă ce anterior era atribuită ariei de răspândire a culturii Suciu de Sus3. Confuzia a pornit din faptul că în mai multe situri arheologice din apropierea oraşului Nyíregyháza (Nyíregyháza-„Bujtos” şi Nyíregyháza-„Morgó”) erau prezente materiale ceramice de tip Suciu de Sus. în acest moment este tot mai evident că ceramica de tip Suciu de Sus descoperită în zonă poate fi considerată un „produs de import”, iar cercetările arheologice de la Oros vin să sublinieze încă o dată această situaţie. Al treilea fenomen cultural ce intră în discuţie pentru perioada târzie a epocii bronzului din zona Nyír este cultura Berkesz4. Cercetările recente tind să demonstreze că definirea acestui fenomen cultural, aşa cum s-a realizat în urmă cu câteva decenii, a pornit de la premise eronate5.

1 Kovács 1970, p. 26-47; Zoltay 1909, p. 34-40.

2 Tóth-Marta 2005, p. 127-128; Nagy 2007.

3 Kalicz 1960, p. 1-15.

4 Kemenczei 1963, p. 182-183; Kovács 1967.

5 Tóth-Marta 2005; Nagy 2007.

183