Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Maria-Emilia Crîngaci-Ţiplic - Zeno K. Pinter - I. Marian Ţiplic: Biserica evanghelică din Ruja. Studiu istoric şi arheologic
Maria-Emilia CRÎNGACl-ŢlPUC, Z.-K. PINTER, l.-M. ŢlPLIC înmormântări. Cel mai vechi orizont de înmormântări este marcat de M23, mormântul fiind mai vechi decât tumul şi decât biserica actuală. Această situaţie nu este singulară în spaţiul de colonizare săsească, o ipostază similară fiind întâlnită la biserica fortificată de la Viscri, unde fundaţia turnului, de asemenea, a deranjat un mormânt care nu aparţinea de nivelul înmormântărilor din jurul bisericii actuale, ci de capela din apropierea turnului, care s-a dovedit mai veche decât donjonul şi care a fost datată în prima jumătate a secolului al XII-lea, iar donjonul fiind încadrat în a doua jumătate a secolului al XIII-Iea.28 29 Stadiul actual al cercetărilor nu lasă posibilitatea de o reconstituire a fazelor de construcţie şi evoluţie ale bisericii şi donjonului, iar trasarea unor concluzii definitive ni se pare destul de riscantă, atâta timp cât cercetarea arheologică nu este finalizată. Cu toate acestea, îndrăznim să afirmăm că biserica a fost o bazilică, afirmaţia bazându-se pe dovezile fotografice (fig. 2- 4), deşi în caseta CI nu au fost surprinse fundaţiile colateralei de sud, şi să încadrăm tumul de vest al bisericii în categoria donjoanelor pe baza caracteristicilor lui deosebite. Particularităţile specifice care definesc acest tum ca şi donjon constau în: lipsa unui portal de vest, prezenţa bolţilor în cruce la parter şi etajul I, scară în grosimea zidurilor între parter şi etajul I şi între etajul I şi etajul al II-lea, intrare aflată în peretele estic de la etajul al II-lea (fig. 14), care a fost accesibilă dinspre exterior, probabil, printr-o scară de lemn, într-o etapă când nava bisericii actuale nu era adosată turnului. într-o altă etapă, când acest turn şi-a pierdut rolul de donjon, fiind transformat într-un turn clopotniţă, intrarea de la etajul al II-lea a fost astupată, deschizându-se o intrare la etajul I al turnului (fig. 12), în dreptul tribunei orgii actuale; actualmente, şi această intrare este astupată, intrarea către tribună facându-se dinspre exteriorul bisericii. Un alt argument care ne face să susţinem că acest tum se încadrează în categoria donjoanelor constă în prezenţa unui meterez, aflat între parterul şi etajul întâi al donjonului, şi care avea deschiderea spre est, deci spre interiorul navei bisericii actuale, meterez care a fost zidit din vechime. Prezenţa donjonului ar presupune şi existenţa unei capele, probabil, sub corul actual, care, la o atentă observaţie, are un uşor decroş faţă de actualul ax al bisericii. Astfel de ansambluri — capelă cu donjon - sunt caracteristice greavilor saşi, situaţie întâlnită şi la Viscri, Câlnic,30 Petreşti, Orăştie31 şi posibil Ruja. Desigur această opinie rămâne deocamdată în sfera ipotezelor, viitoarele cercetările arheologice urmând să aducă unele corectări sau adaosuri la observaţiile noastre. 28 Mariana Dumitrache, Evoluţia cetăţii ţărăneşti de la Viscri, jud. Braşov, în lumina cercetărilor arheologice şi de arhitectură, în Cercetări arheologice, 4 (1981), p. 264. 29 Ibidem, p. 253-285. 30 R. Heitel, Cetatea din Câlnic, Bucureşti 1968, p. 6 sqq. 31 Pentru situaţia de la Orăştie informaţii amabile Z. K. Pinter. 190
