Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Iosefinaa Postăvaru: Biserica fortificată din Saschiz. Studiu istoric şi architectural
imitaţie a celui al Turnului „cu Ceas” din Sighişoara are o bază piramidală, învelită cu ţiglă policromă, cu lucarne şi patru turnuleţe de colţ, suprapusă de o lanternă poligonală de lemn, încununată de o fleşă cu bulb la bază. Accesul actual la primul nivel se face de pe latura de sud şi deserveşte o scară rezervată în grosimea zidurilor de sud, vest şi parţial, nord, ce face legătura cu al treilea nivel. Cercetările arheologice din 1999-2000 au pus în lumină trepte descendente spre interior ce sugerează că accesul iniţial ca şi nivelul de călcare în primul nivel al turnului erau situate mai jos decât cele actuale. în straturile de moloz şi arsură din interior, la baza turnului, a mai fost surprins, în colţul sud-vestic, soclul semicircular de zidărie al unei amenajări (scară spre nivelul a doilea?) care nu a fost însă definitivată. La toate nivelurile de piatră zidurile sunt străpunse de metereze înalte (2/2,20 m, una pe fiecare latură), largi spre interior (1,03/1,41 m) şi înguste spre exterior (0,07/0,16 m), cu traseu perpendicular sau oblic - prin zid. O fereastră amplă sau o uşă, terminată în arc semicircular, cu muchii teşite se deschide spre biserică, la nivelul al patrulea. Platformele de lemn ale etajelor nu mai păstrează distanţa originară între ele, existând azi un decalaj între acestea şi meterezele verticale şi gurile de tragere (câte şase) corespunzând fiecărui nivel iniţial. în fereastra dinspre piaţă, la ultimul nivel de piatră, este instalată o figurină de lemn - „Bogdan Mischi” (1818) - ce semnalizează prin bătăi în tobă sferturile de oră ale ceasului, al cărui cadran este pictat sub cornişa acoperişului. Urme de tencuială şi pictură decorativă imitând ferestre cu ancadrament baroc în jurul meterezelor pătrate sunt vizibile pe latura sudică a acestui nivel. De asemenea, sunt perceptibile urmele unei inscripţii, pe latura nordică, lângă cadranul ceasului. Pe faţadele cu tencuială lacunară ale nivelurilor din piatră ale turnului nu sunt vizibile urme ale joncţiunii cu zidul fostei incinte fortificate, ceea ce indică o etapă diferită de construcţie. Fundaţia superficială a unei construcţii adosate turnului, la est faţă de intrare, a fost surprinsă la nivel arheologic în anul 2000 şi pare să fi fost o amenajare a accesului dinspre sud. în desenul de pe la 1850, din caietele de schiţe ale lui Martin Schlichting,14 turnul este încadrat de două construcţii adosate. Pe latura de vest o clădire cu două nivele, având două ferestre la etaj, poate să fi adăpostit un gang de acces în incintă, înlocuit, în 1912, de amenajarea porţii actuale. Pe latura de est este reprezentată o clădire cu parter înalt şi acoperiş în trei ape, devansată spre piaţă faţă de curtina incintei. Aceată clădire a fost redusă, probabil la începutul secolului al XX-lea, la dimensiunile şopronului de astăzi. Sondajele arheologice din 1999-2000 au surprins un fragment de zidărie aparţinând probabil vechii incinte fortificate sub parapetul actualei intrări de pe nord în curtea bisericii, la cca. 2 m vest de turn. Fragmentul de zid de pe latura de sud a incintei, afectat de foarte multe intervenţii, are astăzi, mai degrabă, aspectul unei împrejmuiri. Biserica fortificată din Saschiz 14 Reprodusă şi în Fabini, Atlas, p. 338, 339. 133
