Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Iosefinaa Postăvaru: Biserica fortificată din Saschiz. Studiu istoric şi architectural
losefina POSTĂVARU bipartite, cu muluri declinând motive polilobate sau în formă „de pică” înscrise în cercul lunelelor, sunt dispuse astfel: cinci în cor, una pe peretele de vest, două pe peretele de nord şi trei pe peretele de sud al navei. Fereastra de pe faţada vestică este acoperită parţial de ediculul de intrare. Se păstrează, pe alocuri, vechile discuri de sticlă montate în reţea de plumb. Nava, corul şi sacristia sunt acoperite cu bolţi semicilindrice, cu penetraţii pe intradosului cărora sunt montate nervuri de teracotă ce descriu o reţea densă cu ochiuri în formă de romburi şi paralelograme convergând în punctele de descărcare (fig. 11, 12). Acestea sunt marcate în cor de 10 console tronconice treptate, sculptate în piatră, cu un repertoriu variat de decoraţii geometrice, vegetale şi antropomorfe8 (fig. 16). în urma unei refaceri din secolul al XVIlI-lea, bolta corului a primit aspectul unei bolţi baroce, fiind, însă, vizibile pornirile bolţilor gotice. în navă, nervurile descarcă pe console de zidărie, montate la refacerea din 1878-1879. în colţurile de vest ale navei, adosaţi pereţilor laterali se păstrează doi pilaştri cu toruri şi cavete semicilindrice (3/3) construiţi din cărămidă şi mortar pe baze prismatice (3/6) de piatră (fig. 13). Aceşti pilaştri, trei baze prismatice păstrate în curtea bisericii şi amprenta unei console demantelate, cu contur triunghiular treptat (asemănător celor din cor), depistată de sondajele de parament din aprilie 2004, în colţul de nord-est al navei (fig. 14) ajută la reconstituirea ipotetică a sistemului originar de descărcare a bolţilor. în stadiul actual al cercetărilor putem presupune că bolţile navei descărcau pe cinci perechi de pilaştri adosaţi zidurilor şi pe o pereche de console în colţurile estice. Nivelul acestor puncte de descărcare, stabilit de consola demantelată, se situează la cca 1 m mai jos decât consolele actuale, deci la nivelul emporelor de lemn de pe pereţii de sud şi de nord ai navei, a căror montare trebuie să fi determinat această intervenţie, ca şi deschiderea golului de acces la emporă de pe faţada de nord. Nervurile bolţii stelate a sacristiei descarcă direct pe ziduri. Arcul de triumf terminat în arc frânt este articulat de cornişe rectangulare, de piatră, decorate cu scut heraldic (sud) şi rozetă (nord) (fig. 15). Pe latura de vest a sălii a fost construită, în anul 1778, tribuna de zid a orgii, cu doi stâlpi de sprijin, legaţi prin arce semicirculare (fig. 17). Etajul de apărare acoperă unitar întreaga construcţie şi este încorporat în monumentala şarpantă a acoperişului (fig. 4). Acest nivel este prevăzut cu un parapet ieşit în consolă, ce se sprijină pe capetele grinzilor de la baza şarpantei. Zidăria parapetului înglobează o structură de lemn între pereţii dubli de cărămidă, spaţiul de aer rezervat având, se pare, rolul de a amortiza impacturile Asemănătoare celor contemporane din corul bisericilor ev. din Biertan, Cincu, Cristian şi Dacia. 130
