Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

iniţial. Construcţia (capela I) nu putea fi decât catolică şi trebuie socotită ca fund ridicată în deceniile din jurul mijlocului secolului al XIV-lea.

Capela următoare (capela II) utilizează doar parţial traseele navei centrale (?) ale capelei I.50 înmormântările contemporane capelei II au distrus substrucţii ale capelei I. Cum am văzut, pereţii lungi ai navei au completat linia stâlpilor primei capele. Absida altarului a devenit poligonală. Acum ar putea fi vorba despre o compartimentare pe axul lung, în sensul introducerii unor stâlpi care dezvoltă către altar un naos, iar către vest un pronaos. Zidăria a fost ridicată în tehnica opus mixtum, extrem de utilizată în arhitectura de tradiţie bizantină. Masa altarului, o friză epigrafică slavonă (nedescifrată) şi o nişă a altarului (aflată spre sud) întăresc posibilitatea clasificării monumentului în categoria celor de factură ortodoxă. Are analogii planimetrice în restul Ţării Româneşti şi în Bulgaria.51 Capela II a funcţionat în intervalul din ultimele decenii ale secolului al XIV-lea şi primele două decenii ale secolului următor, respectiv în răstimpul în care Severinul a fost dominat de către Ţara Românească. Drept urmare, ea ar trebui, obligatoriu conexată funcţionării mitropoliei ortodoxe de Severin (circa 1370-1420). Felul în care capela II a substituit-o pe prima, prin distrugere, ar oferi şi unele indicii asupra modului în care cetatea însăşi şi-a modificat regimul de stăpânire. Ultima fază de existenţă a lăcaşului de cult (capela III) se bazează pe intervenţii mai puţin radicale asupra capelei II, întregite probabil prin refaceri de bolţi şi mobilier interior. Capela III trebuie să fi funcţionat în intervalul secolului al XV-lea, până la distrugerea cetăţii.

Despre capela Chioarului (cetate regală până în anul 1378) ni se transmite, mult mai târziu, într-un urbariu de la sfârşitul secolului al XVII-lea, că era plasată în cetatea de sus, respectiv în partea cea mai veche a ansamblului fortificat, şi se descrie ca având o „frumoasă boltă”, în parte deja deteriorată, deoarece deasupra ei se găsea bucătăria şi locuinţe nobiliare. Ferestre de sticlă şi podele de cărămidă sunt şi ele menţionate.52

O situaţie cu totul aparte o deţine capela din cetatea Râşnov, o cetate suspectată şi ea că ar fi aparţinut, iniţial, teutonilor. Cel puţin până la sfârşit de secol XIV, cetatea trebuie să fi rămas, cel puţin nominal, în proprietate regală. Felul în care comunitatea săsească o va prelua este un proces imaginabil doar ipotetic. Capela, situată în cetatea de jos, este un edificiu exclusiv arheologic şi

Capele şi cetăţi în Transilvania

50 Idem, Cetatea Severinului. Raport sumar cu resultatul săpăturilor din 1938, 1939, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 32 (1939), fasc. 100, p. 75.

51 Ultimele descrieri şi analogii date de C. Moisescu, Arhitectura românească veche, I, Bucureşti 2001, p. 55, fîg. 60/1.

52 Vezi B. Nagy Margit, Várak, kastélyok,, udvarházak ahogy a régiek látták, Bukarest 1973, p. 243. Documentele secolelor XVI—XVII, mai ales urbariile, lasă să se înţeleagă că, cel puţin în acest interval de timp, aproape că nu mai existau castele fără capele. Şi din această realitate ar trebui să ne imaginăm că începuturile de asociere fuseseră fixate în secolele anterioare.

111