Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV
Adrian Andrei RUSU a făcut obiectul unei cercetări ceva mai vechi (1972-1976).53 Este vorba despre un edificiu care este compus dintr-un altar închis semicircular la nivelul fundaţiilor (dar posibil poligonal în elevaţie), decroşat faţă de navă şi prevăzut cu picioarele proeminente ale unui arc triumfal. Pe baza unei simple verificări de stratigrafie (1998) am reuşit să redatez acest edificiu în secolul al XIV-lea.54 în anul 2002, cu prilejul lucrărilor de scoatere la lumină a fundaţiilor, în vederea restaurării, datarea a fost confirmată de noi elemente arhitectonice (soclu cu muchie teşită, contraforturi pe absidă, câteva materiale arheologice mărunte). S-au modificat şi alte detalii (intrarea nu a funcţionat pe latura de vest, ci pe mijlocul laturii de sud). Un lucru foarte important trebuie, însă, corectat: capela nu a dispus de nici o cisternă la limita dintre cor şi navă. Aceeaşi ultimă verificare arheologică a dovedit că aşa-zisă „cisternă”, nu fusese altceva decât un fost cuptor de ars varul, care a funcţionat înainte de construcţia capelei.55 Evident, o bună parte din consideraţiile ipotetice, avansate pe baza prezumţiei anterioare, trebuie revizuite.56 Capela de la Braşovia (dealul Tâmpa) a avut un altar închis semicircular (raza de circa 4 m) şi o navă de 11 x 7 m. Fundaţiile sale se prelungeau, în parte, către nord şi vest, fără să putem presupune dacă era vorba despre simple contraforturi sau, ziduri de legătură cu alte construcţii învecinate. Primul ei cercetător ne-a comunicat că peste o veche fântână s-a instalat, apoi, capela.57 Identificarea cu menţionata capelă a Sf. Leonard, avută în vedere de către cercetătorii saşi, nu este tocmai fără probleme. Mai întâi, pentru că nu posedăm nici un plan general al cetăţii pe care această capelă să fie bine poziţionată şi relaţionată cu zidurile. Documentul din 1455 scrie clar despre o „poartă,” „peste” care se afla capela, or noi dispunem de un plan de sol pe care nu prea ştim cum să-I conexăm cu un turn sau cu o intrare. Să nu fi marcat curia papală, emitentul documentului în cauză, situaţia exactă a clădirii? Va trebuie să ne mărginim la semnalarea contradicţiei şi la menţinerea unei ipoteze privitoare la localizarea exactă a cetăţii şi capelei. Datarea i-a fost oferită pentru 53 FI. Costea, Cercetările arheologice de la Răşnov-cetate (campaniile din anii 1971—1980), în Cumidava, 14 (1989), p. 65. 54 A. A. Rusu, Capela din cetatea Râşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, I, Satu Mare 1999, p. 60-75. 55 Este momentul ca, în numele meu şi al colegului care ne-a furnizat datele tehnice, să ne cerem împreună scuze comunităţii ştiinţifice pentru păcatul de a o fi intoxicat cu date false şi respectiv de a ne fi bazat prea mult pe ele. Dar, în articolul nostru, notasem: „Un indiciu pe care merită să-l punem în ecuaţia, subliniem ipotetică [marcaj actual, n.n.], a reinterpretărilor, este acela al amenajării care a funcţionat în spaţiul altarului” (A. A. Rusu, Capela din cetatea Râşnovului, p. 67), iar mai departe „ferindu-ne de alegerea definitivă a vreunei soluţii de funcţionare..., vom mai adăuga doar că va mai fi nevoie încă de o foarte serioasă investigaţie în vederea stabilirii destinelor posibile [marcaj actual, n.n.]...” (ibidem, p. 70). 56 Restituirea integrală a monumentului, cu toate corecţiile care se impun, este prevăzută a se realiza într-o monografie arheologică a întregii cetăţi de la Râşnov. 57 G. Treiber, Ausgrabung der Burgkirche der Brassoviaburg auf der Zinne bei Kronstadt, în Siebenbürgische Vierteljahrschrift, 57 (1934), nr. 1, p. 38-42. 112
