Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)
Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV
rotondă.33 Aceasta este una dintre cele mai interesante capele ale arhitecturii medievale timpurii (interior cvadrilobat, la exterior cu opt Ieşene). Nu dispunem de date legate de închiderea ansamblului, deşi o astfel de soluţie era aproape obligatorie. Cercetarea a fost mereu deficitară, încât, pe lângă problemele lăsate nedezlegate de arheologia fiecărui obiectiv în parte, ne lipseşte în continuare o relaţionare cronologică între ele. De asemenea, mai ştim faptul că cetatea regală a fost fundată (mai târziu?) pe un alt amplasament. Acest lucru ar putea fi un indiciu serios pentru situarea monumentelor în categoria celor private. Cazurile discutate anterior ne aduc în faţă situaţia capelelor aflate în cetăţi, a căror regim de stăpânire este incert ori complet necunoscut. Primul grup are totuşi mari şanse de a fi conexat puterii centrale, fie şi numai pentru că deţine datări timpurii şi, în parte, realizări de excepţie. Cum vom vedea ceva mai departe, reiese că nu putem să stabilim, doar pe baza capelelor, ce fel de stăpâni au avut cetăţile în care le regăsim. La cetatea regală a Timişoarei capela trebuie să fi existat din prima ei fază de funcţionare în piatră şi cărămidă (începutul sec. al XIV-lea), respectiv identic cu felul de ridicare a zidurilor de incintă. Sigur la reînnoirea din secolul al XV-lea a fost, din nou, acolo.34 Ca o reşedinţă a regelui Carol Robert, ce s-a aflat, este cu totul exclus ca ea să nu fi dispus de o asemenea zestre fie şi numai pentru a constitui terenul de activitate al comitelui capelei regeşti. Apoi, cu atât mai mult cu cât, în secolul al XIV-lea, cel puţin, regatul maghiar a dispus de o regulă niciodată contrazisă: nici o rezidenţă regală nu a fost lipsită de capelă. Că a fost vorba şi despre un transfer al ambianţelor rezidenţiale în care regele fusese educat în Italia de Sud, este iarăşi de luat în considerare. -In economia cetăţilor, monumentele noastre nu pot aduce nici un fel de precizări suplimentare în legătură cu raporturile dintre capele şi porţi, aflate frecvent în celelalte construcţii ale Europei. Dar că au existat, este cert. Unul dintre cele mai interesante cazuri de capele l-a reprezentat cel din cetatea, probabil regală, de pe dealul Tâmpa, al Braşovului. Pentru ea posedăm o informaţie documentară din anul 1455, când se scrie că era dedicată Sf. Leonard, era instalată într-un turn de poartă (supra portám eiusdem castri quedatn capella sub titulo sancti Leonhardi confessoris constructa) şi se cerea Capele şi cetăţi în Transilvania în Acta Musei Napocensis 20 (1983), p. 517, nota 60), iar mai departe: „reşedinţă cnezială - adevărată curte nobiliară autohtonă” (ibidem). Cu privire la „locuinţa fortificată”, vezi D. Ţeicu, Despre începuturile arhitecturii de fortificaţii medievale în Banat, în voi. Idem, Arheologia satului, p. 77-82. Amplasamentul topografic al celor trei monumente mai importante, vezi la idem, Mountainous Banat in the Middle Ages, Cluj-Napoca 2002, p. 55, fig. 9. 33 Despre rotctndă cele mai multe informaţii la Şt. Matei, Câteva consideraţii privind arhitectura romanică în Banat, în Banatica 2 (1973), p. 317—318. 34 Magyarország vármegyéi és városai. Temes vármegye, I, Red. Borovszky S., Budapest [f. a.], p. 23. 107
