Marcu-Istrate, Daniela - Rusu, Adrian Andrei - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania 3. (Satu Mare, 2004)

Adrian Andrei Rusu: Capele şi cetăţi în Transilvania şi vecinătăţile ei în secolele XIII-XIV

Adrian Andrei RUSU

autorizarea pentru a fi dărâmată. îngăduinţa a fost dată cu condiţia ca în locul capelei să se ridice, în biserica parohială, un altar dedicat aceluiaşi sfânt.35 în legătură cu datarea ei se pot face unele aprecieri restrictive. Pentru că ştim că, înainte de anul 1300, turnurile de poartă erau o raritate a arhitecturii militare provinciale. în acest fel, capela ar trebui să fie datată în secolul al XIV-lea.36 Este singurul caz de acest tip, cunoscut în Transilvania, dar care are o multitudine de analogii în Imperiul german. O analogie se găseşte însă şi în Moldova, la Suceava37.

Dacă, în cazul cetăţilor episcopale de la Oradea şi Cenad, numele turnurilor de curtină nu s-au păstrat, fie din cauza distrugerii lor totale, fie din cauza schimbării numelor originale, de către reformaţi ori de către turci, la Alba Iulia situaţia se prezintă altfel. Poarta de sud, era a Sf. Gheorghe (1461 - porta capituli, quae communi vocabulo vocatur porta sancti Georgii),38 iar cea de vest purta numele Sf. Mihail.39 Amândoi sunt sfinţi luptători şi ni se pare foarte potrivit ca în turnurile acestor porţi să se fi instalat şi locuri de închinare religioasă, dacă nu chiar capele complete, care au dat apoi şi numele instalaţiilor militare.

Modelul regal de capelă, desigur mai vechi decât cel timişorean, împreună cu modele episcopale, au fost imitate de către toţi aristocraţii laici. în Transilvania s-a conservat integral doar exemplul capelei de la mijlocul secolului al XV-lea, din cetatea de la Hunedoara. Dar, până la ea, a existat un şir întreg de alte experienţe identice, mai modeste ca dimensiuni şi ca decoraţii, din păcate decimate de scurgerea timpului.

Logic ar fi să presupunem că a funcţionat mereu, ca şi la monumentele de referinţă (regale şi episcopale), o simbioză între capele şi palate. în continuarea acestei ipoteze, deja ar trebui să ne imaginăm astfel cetăţile voievodale de la Cetatea de Baltă, Ciceu, Deva, Lita, Şiria, Şoimoş, Unguraş, adică cele în care se poate vorbi despre foste palate. Exemplele pot fi citate şi în cazul cetăţilor comitatelor bănăţene (Caraşova) ori a celui de Severin.

35 Urkundenbuch, V, p. 511-512.

36 O datare în secolul al XllI-lea a fost formulată de către Entz G., pentru simpla racordare la începuturile arhitecturii ecleziastice de zid din Bârsa (Erdély építészete a 11-13. században, p. 36).

37 Tamara Nesterova, Cu privire la miturile arhitecturii şi datării cetăţii Soroca, în Artă, istorie, cultură. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca 2003, p. 98-99, 105, fig. 7-8. Este o frumoasă capelă deasupra intrării prin singurul turn cu bază rectangulară, capelă înzestrată cu un portal semicircular, în retragere, decorat cu baghete încrucişate. Se datează în a doua parte a secolului al XV-lea.

38 Entz G.,A gyulafehérvári székesegyház, Budapest 1958, p. 184.

39 A. Kovács, Contribution des épigraphistes humanistes ä la topographie de Alba Julia (Gyulafehérvár) au Moyen Age et au début de l'Ere moderne, ín István Szamosközy (Stephanus Zamosius), Analecta lapidum vetustorum et nonnullarum in Dacia antiquitatum. 1593, Inscriptions Romanae in lapidibus antiquis Albae Juliae et circa locorum. 1598, Szeged 1992, p. 26-27.

108