Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Kiss Imola: Construcţii ecleziastice cu plan central. Rotonda din Pelişor
82 paleocreştine, romanice şi de „tranziţie", adică de trecere spre gotic28. Imaginea se completează prin faptul că , aflăm de, bolta semicilindrică a absidei. în această lucrare Henszlmann remarcă şi faptul că portalul nu avea montanţi sub formă de coloane, ci doar nişte cornişe. Acestea se pot vedea foarte clar în desenul executat de Schulcz Ferencz. Aceste cornişe se aflau câte două aşezate aproape de bază, repetându-se în partea superioară, tot două. Deasupra lor se mai afla câte una de-o parte şi de alta, la mică distanţă de ultimele două. într-un articol din Archaeológiai Értesítő, Henszlmann mai aminteşte rotonda din Pelişor cu ocazia clasificării monumentelor medievale29 30 31. Henszlmann este de părere că rotonda din Pelişor este cea mai veche biserică a episcopiei Sătmarului. La sfârşitul secolului trecut a apărut o broşură în limba gemiană care avea ca scop trecerea în revistă, de fapt enumerarea monumentelor de arhitectura din răsăritul Ungariei medievale. La capitolul 16, în comitatul Satu Mare apare biserica reformată din Pelişor, care merita să fie vizitată, atrăgându-se atenţia asupra importanţei şi frumuseţii monumentului1". Rotonda de la Pelişor, ca dealtfel toate celelalte construcţii de plan central a fost prea puţin amintită şi analizată de istoriografia de artă din prima jumătate a secolului XX. Singura descriere a rotondei de la Pelişor pe care o cunoaştem din această perioadă este cea făcută de istoricul Szabó László, care în cartea sa dedicată arhitecturii maghiare din perioada arpadiană, repetă cea făcută de Henszlmann în secolul trecut. Szabó pune totuşi accent pe portalul rotondei facându-i o descriere amănunţită afirmând că retragerile succesive, precum şi deschiderea semicirculară a arcelor de descărcare sunt o caracteristică sigură a stilului romanic11. Istoricul de artă Divald Koméi, legat de arhitectura religioasă din epoca romanică aminteşte existenţa edificiilor cu plan central, despre care afirma că sunt în general considerate baptisterii32. Ar fi însă foarte greu de imaginat existenţa unui baptisteriu alături de bisericile mănăstireşti. Deoarece sinoadele au interzis deja în secolul XI înmormântarea în incinta bisericilor a celor ce nu fac parte din familia care a întemeiat edificiul ecleziastic respectiv, s-a ivit necesitatea construirii unor capele cimiteriale. Sunt cazuri în care dintr-o mănăstire datată din secolele XII-XIII nu s-a mai 2* Henszlmann Imre, Mag\’arország ó keresztyén, román és átmeneti stylü műemlékeinek rövid ismertetése, Budapest, 1876, p. 140. 29 Henszlmann Imre, Honi műemlékeink hivatalos osztályozása, in „Archaeológiai Értesítő", Budapest, 1887, p. 264. 30 Kiinstdenkmälerin Östungarn, f. a., p. 14. 31 Dr. Szabó László, Az Árpádkori magyar építőművészet, Budapest MCMX III, p. 311. 32 Divald Kornél, Magyarország művészeti emlékei, Budapest, 1927, p. 63.
