Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Corina Popa: Consideraţii privind arhitectura şi sculptura decorativă ale bisericii evanghelice din Richiş
CONSIDERAŢII PRIVIND ARHITECTURA ŞI SCULPTURA DECORATIVĂ ALE BISERICII EVANGHELICE DIN RICHIŞ Corina Popa Victor Roth publica în 1905' o primă prezentare mai amănunţită a bisericii din Richiş şi preciza că ar fii necesară o istorie mai detaliată a construcţiei bisericii. Probabil avea în vedere o eventuală reconstituire documentară a istoriei satului şi bisericii şi poate o cercetare arheologică. Nici una nici alta n-au fost întreprinse, chiar dacă biserica s-a bucurat de atenţia istoricilor artei transilvănene. Puţinele documente publicate confirmă existenţa unei comunităţi săseşti din secolul al XIII( 1283), prezenţa unor "comes" sau " seniores" de Richivinus în secolul al XIV-lea, poate greavi, ce apar ca martori in 1359, 1364 la delimitarea hotarului dintre aşezările Veit si Bazna1 2. Unicul document ce poate fi corelat cu epoca construcţiei sau cu cea a încheierii lucrărilor este cel din 1435 redactat şi semnat de Blasius, cleric si pleban de Rychvino, decan de Mediaş şi notar public3. Acest an poate fi coroborat cu datele ce apar în inscripţiile vechi: una pe o cheie de boltă din nava centrală Anno Domini M oCCCC II(LI?) şi o alta într-o casetă deasupra arcului de triumf: Anno Domini M CCCCLI4. Plebanul Blasius ar fi putut chema meşteri constructori şi decoratori de calitate pentru a înălţa şi decora sau pentru a termina biserica. Cu toate că era notar public, Blasius nu a respectat întocmai îndemnul regelui Sigismund de Luxemburg privind obligaţia comunităţilor rurale libere de-a-şi fortifica bisericile. Biserica din Richiş este printre puţinele spaţii de cult gotice din Transilvania aparţinând unei comunităţi săseşti libere, care nu au suferit nici o adaptare in acest sens. Fortificaţiile ei se reduc la un zid de incintă prevăzut cu turnuri de apărare, amintind soluţiile bisericilor de oraş poate chiar a celei din Mediaş. Victor Roth considera biserica din Richiş ca echivalentul rural a ceea ce 1 Viktor Roth, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenbürgen,Strassburg, 1905, p.83-85. 2 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Sieben bürgen. Sibiu, 1892, vol.I. p.145. într-un document emis de episcopul Petru al Transilvaniei la Alba -Iulia, in 1289 se menţionează obligaţiile satului reprezentat de "Henricus de villa Rihuini"; voi. II. p. 157 şi 218. Printre martorii chemaţi de Scaunul din Mediaş în februarie 1359 se numără şi "comes Richannus de villa Richivini". 3 G. Gündisch, Urkundenbuch... Sibiu, 1937, voi.IV. p.565. în documentul din 10 aprilie 1435 apare numele "Blasius clericus plebanus in Richvino decanus Megyensis sacra imperiali auctoritate nótárius publicus". 4 Prima inscripţie a fost descifrată ca 1405 de Madeleine Andrianne Van de Winckel în Introduction sommaire ă l'étude des signes lapidaires de Roumanie în Pagini de veche artă românescă, vol.I p.247. Data din caseta de deasupra arcului de triumf pare retuşată. O lectură aproximativă ar fi: Anno Domini MCCCC/ LI? amplf?ca est truda?hec ie ristiani de? cives ? de rai vinis.
