Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Corina Popa: Consideraţii privind arhitectura şi sculptura decorativă ale bisericii evanghelice din Richiş
164 reprezintă biserica Sf. Maria din Sibiu pentru mediul urban şi alături de cea din Aţei, ca interpretări simplificate ale bisericii din Sibiu'. Informaţiile sale au fost preluate de Anton Hekler, parţial de Virgil Vătăşianu, care considera decorul bisericii înrudit cu cel al bisericii din Sebeş5 6, Entz Géza7, identifica un întreg grup de biserici, ce include şi Richişul, dependente de şantierul sau modelul din Sibiu, în sfârşit Paul Niedermaier reconstituie activitatea unui atelier activ după 1370 în zona Sibiului, care ar fi lucrat şi la Richiş8. Istoria monumentului şi eventuala etapă romanică a acestuia ar putea fi stabilite numai de cercetări arheologice şi de parament ce ar însoţi o restaurare. Intenţionăm să rediscutăm istoria monumentului în funcţie de recentul releveu al Hannei Derer şi mai ales reluând analiza stilistică a monumentului ca şi plasarea lui în contextul arhitecturii transilvănene din jurul anului 1400. Bazilica din Richiş este o construcţie trinavată fără tum pe vest şi cu un cor format dintr-o travee aproape pătrată şi o absidă pentagonală. Corul este încadrat de doua capele, cea de nord cu funcţie de sacristie, iar cea de sud este o capela ce nu se comunică cu corul, ci numai cu nava laterală de sud. Aceste spaţii aflate în continuarea navelor laterale sunt mai înalte decât acestea şi reiau structura de 2 travee a bolţii corului. Corpul bazilical prezintă 4 perechi de stâlpi: cele trei perechi de suporturi ale navei centrale având secţiuni diferite evoca pilaştrii fasciculaţi, iar cei 4 stâlpi poligonali puternici încadrează traveea, pătrată din faţa corului, mai mare decât restul traveelor dreptunghiulare ale navei centrale. Această particularitate a fost interpretată ca fiind dovada plănuirii iniţiale a unui transept sau a unui tum considera Roth, dar mai recent Marosi, probabil preluând observaţiile lui Niedermaier, precizează ca, în pod, se păstrează zidurile estice ale plănuitului transept. Altarul, capelele laterale şi corpul naval sunt acoperite cu bolţi în cruce pe ogive susţinute atât în cor cât şi în nava de colonete subţiri sau de console tronconice, cărora le corespund în exterior contraforturi înalte şi gracile. Această aparentă unitate a spaţiului este contrazisă de neregularităţile planului bisericii ca 5 V. Roth, Geschichte, p.83-85; idem, Die Deutsche Kunst in Siebenbürgen, Berlin, 1934, p. 25-27 şi p. 93. 6 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucureşti, 1959, 235-236. Delimitându-se de ipoteza lui Rosemann, care susţine apropieri cu biserica Sf. Maria din Sibiu, autorul consideră că biserica ar fi fost construită poate înainte de 1400, dar portalul ar putea data în primul sfert al secolului următor. 7 Magyarországi művészet 1300-1470 körül, I, Budapest, 1987, p. 451, p. 454. Autorul consideră că atât concepţia planimetrică cât şi mobilierul de piatră de la Richiş denotă înrudiri cu biserica din Sibiu. Se reia părerea lui Roth privind plănuirea iniţială a unui transept. 8 Paul Niedermaier, Zur Tätigkeit einer Bauhüte des 14. Jahrhunderts in Siebenbürgen, Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Band 15, nr. 1, 1972, p. 44-52. Atelierul de constructori gotici ar fi lucrat după 1370 în următoarele sate: Şaroş, Curciu, Ighişul Nou, Richiş şi Aţei.
