Kiss Imola - Szőcs Péter Levente (szerk.): Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Satu Mare, 1999)
Ileana Burnichioiu: Despre tipologizare în arhitectură: Bisericile gotice din Transilvania cu închideri de altar în ax
DESPRE TIPOLOGIZARE ÎN ARHITECTURĂ: BISERICILE GOTICE DIN TRANSILVANIA CU ÎNCHIDERI DE ALTAR ÎN AX Ileana Burnichioiu Demersul de faţă este conceput ca un studiu de caz asupra tipologiei ca instrument de lucru al cercetării de arhitectură şi al celei istorice. Deşi elaborarea de serii tipologice pentru diverse categorii de obiective, ca şi metoda analogiilor prin care se realizează, se află printre instrumentele “tradiţionale” întâlnite în cercetarea arhitecturii medievale, istoriografiei româneşti îi lipsesc dezbaterile asupra modului în care sunt create şi utilizate în diferite situaţii. înserierea tipologică la care vom face referire se bazează pe un criteriu formal, urmărind acele biserici gotice din Transilvania care au ca particularitate altarul cu număr par de laturi (patru sau şase) închise în axul construcţiei. într-o prezentare succintă, asemenea tip de edificiu ca şi cel cu număr impar de laturi aparţine soluţiilor constructive gotice care introduc, între alte modificări tehnice, şi altarul cu traseu poligonal. Pe cele două variante le diferenţiază în primul rând planimetria, în funcţie de care s-au încercat şi aprecieri cantitative. S-a observat că în ansamblu, varianta de biserică gotică cu număr par de laturi ce se închid într-un unghi în ax este mai rar întâlnită. în afara Transilvaniei, în zona central-europeană, prezenţa acestui tip s-a remarcat atât în cadrul unor planimetrii mai elaborate cum ar fi, spre exemplu, uneia dintre absidele domului din Naumburg, a celor de la biserica parohială cu deambulatoriu din Kolin (pl. III. 18), de la biserica ioaniţilor din Postyén (pl. III. 16), cât şi altora foarte simple, asemeni celei din Balf (pl. III. 15), a bisericii franciscanilor din Sárospatak (pl. III. 19) sau a bisericii clariselor din St. Veita. d. Glan (pl. III. 20). Exemplele care se pot da din spaţiul Boemiei, Ungariei, Austriei sau Germaniei sunt evident mai numeroase, dar ne vom limita aici la conturarea unor aspecte mai generale, utile pentru spaţiul Transilvaniei dintr-o perspectivă comparatistă. Modelele europene ale acestui tip de planimetrie sunt cunoscute îndeosebi de la mijlocul secolului al XIV-lea şi se reflectă în mai puţine descoperiri faţă de cel cu număr impar de laturi. Zidurile care se închid în axul bisericii pot fi patru dintr-un hexagon sau octogon, dar şi şase dintr-un decagon, acelaşi ca număr la interior şi exterior. Decroşat sau nu faţă de navă, asemenea plan se combină, acolo unde se păstrează, cu un sistem de boltire specific gotic, unitar în spaţiul altarului1. Varianta discutată a fost pusă pe seama 1 în acest sens: V. Mencl, Ceská architektúra doby Lucemburské, Praha, 1948; V. Vătăşianu, Istoria artei feudale in Ţările Române, Bucureşti, 1959, p. 258; G. Dehio, Handbuch der deutschen Kunstdenkmäle, 1966, p. 266, 325, 373; 1968, p.
