Focşa, Gheorghe: Spectacolul nunţii din Ţara Oaşului (Satu Mare, 1999)
Partea a III - A nunta lui moiş grigor al musteţii, 19 ani, cu finta mărica, de 16 ani - Cap. XVI A doua zi după nuntă
295 După numai o oră de somn, în casa lui Moiş Gheorghe a Şchiopului, m-am trezit simţind cum o bună parte din “duna” grea şi prea călduroasă ca învelitoare pentru începutul lunii mai, cursese spre duşumeaua acoperită cu un mare şi frumos covor ţesut din lână ţigaie şi bogat ornamentat cu motive florale, policrome, bine armonizate. Cu oarecare eforturi fizice, am ridicat şi rearanjat mai bine “duna” respectivă pe pat, adormind din nou pentru alte două ore de somn. M-am trezit, ca de obicei acasă, de mai multe decade, la ora 6 dimineaţa. Dormisem un timp relativ scurt, de numai trei ore, dar liniştit şi odihnitor. Mă aflam singur în toaţă casa. Proprietarii se reîntorseseră doar după câteva minute în saivanul cu nunta din vecini, pentru continuarea petrecerii cu dansuri şi muzică, mâncăruri şi băuturi. Cea dintâi problemă care mi s-a pus aici a fost “buda”, aflată jos, undeva prin curte către grădina gospodăriei... Ea nu avea uşă izolatoare la intrare şi nici curăţenia corespunzătoare... Am căutat apoi mai îndelungat, cu lanterna, un loc potrivit pentru bărbierit şi spălat. Am aflat, la nivelul de jos, o cameră mare, din care accesul la baie cu instalaţie de apă curentă şi chiuvetă prezentau un aspect civilizat, unde m-am putut bărbieri şi spăla în toată voia şi cum se cuvine. Făceam toate aceste căutări şi treburi sub ecourile puternice ale muzicii şi dansurilor oşeneşti care la răsăritul soarelui şi în zi senină de la începutul lunii mai, parcă răsunau mai clar şi mai armonios în aerul liber, înviorător şi curat din curtea aflată între casa mare şi casa mică, unde se mutaseră din zorii zilei ultimii nuntaşi, destul de numeroşi de altfel, care părăsiseră complet saivanul, continuând cu elan susţinut şi mai mare aprindere petrecerea de la nuntă... Am revenit printre nuntaşii din gospodăria familiei Finta, pe la orele şapte dimineaţa, odihnit după cele trei ore de somn liniştit în casa vecină. Eram înviorat de aerul răcoros şi curat dar şi de intensitatea ritmică a dansurilor şi muzicii instrumentale a ceteraşilor din Bixad şi Moişeni. Era vorba de dansul bărbătesc “roata” cu tropotitul lui sacadat, “pe mare şi pe mânunţăl” şi de dansul de perechi, în doi, un bărbat şi o “giucăuşă”, cu numeroase perechi de tineri şi de persoane mature sau chiar în vârstă mult înaintată, care dansau cu foc, la întrecere cu tinerii “ca la nuntă”. 112. “ASCULTĂM PE TATA” M-am oprit chiar când am păşit pragul porţii în curtea Finta, plină de nuntaşi, animaţi de o veselie exuberantă, dansând, cântând şi “ţâpurind” cu multă veselie şi m-am aflat cu surprindere, pe la orele şapte dimineaţa, lângă mirele Moiş Grigor, care la “bună dimineaţa” mi-a răspuns cu vorbele: “ascultăm pe tata” . El se afla într-un grup mai mare de feciori, lângă “Dacia” oprită aproape de poartă, pe capota căreia era instalat un mare aparat radio - casetofon cu multiple posibilităţi, o combinaţie recentă cu remarcabile calităţi tehnice, de fabricaţie japoneză, în care mirele pusese o bandă de casetofon, de la care răsunau cu putere “strâgete” şi “ţâpurituri” oşeneşti, cântate în asociere armonioasă cu melodiile instrumentale ale unor ceteraşi din Moişeni, în versuri declamate de către Finta Gheorghe a lui Finta Petre lui Mihăilă, dezmierdat de către consătenii săi “Fintuca”, tatăl miresei de la nunta actuală, decedat într-un tragic accident, survenit cu cinci ani mai înainte de această nuntă, accident fatal, care i-a frânt firul vieţii la vârsta de 36 de ani... Această bandă de casetofon provocase numeroase momente cu lacrimi în ochi şi durere amară în inima întregii familii a celui dispărut, dar mai cu deosebire în inima lui Finta Petre lui Mihăilă, tatăl lui Gheorghe, cu sufletul copleşit de mâhnire profundă şi
