Focşa, Gheorghe: Spectacolul nunţii din Ţara Oaşului (Satu Mare, 1999)
Partea a III - A nunta lui moiş grigor al musteţii, 19 ani, cu finta mărica, de 16 ani - Cap. XVI A doua zi după nuntă
294 atenţia întregii mulţimi de nuntaşi. El anunţă tema şi dă cuvântul "tarostelui". Aceasta primeşte darurile în bani de la naşi, cu unele obiecte dăruite mirilor, strigă cifrele în bani şi numele obiectelor, arătându-le şi pe unele şi pe altele nuntaşilor atenţi, subliniind în câteva cuvinte valoarea, frumuseţea şi utilitatea obiectelor respective. Cu acest procedeu repetat, în deplasare, de la masă la masă, de la nuntaş la nuntaş, în saivan, gmpul respectiv, cu cei doi miri în frunte, străbate întreaga sală cu opriri la fiecare om aflat la masa mare şi fără nici o excepţie, închinând cu paharele lor pline, când "tarostele" strigă sumele primite şi darurile în obiecte, concomitent cu arătarea lor către mulţimea prezentă în saivan. Paralel cu primirea banilor şi obiectelor se întocmeşte şi un tabel nominal pentru fiecare donator, unde sunt consemnate sumele de bani şi obiectele primite de la acesta, facându-se astfel cu grijă şi bilanţul contabil în care figurează cifrele încasărilor finale, când a fost încheiat circuitul total, pentru a se putea consemna şi striga cifra totală realizată. Limitele acestor sume nominale variază de la 200 până la 2000 lei şi uneori 3-5000 lei, prioritatea aparţinând de regulă naşilor, care sunt capi de listă pe tabelul întocmit şi fruntaşi prin sumele dăruite mirilor. Cap. XVI A doua zi după nuntă 111. LA DORMIT ÎN VECINI La nunta Mărichii, soacra mică, Finta Cecilia, avea mai mulţi musafiri străini decât avusese în calitate de soacră mare, la nunta lui Dumitru. Cu tot spaţiul mare de care dispunea pentru cazarea lor, în cele patru camere încăpătoare din "casa mare" şi în cele două din “casa mică”, toate şase foarte bine amenajate, fiecare având paturi duble, cu multe perne în feţe albe, imaculate, încărcate cu pene curăţate şi moi de la păsările de curte şi cu cergi din lână tigaie, frumos înflorate în culori vii, dar armonioase, tot va fi o problemă dificilă pentru soluţionarea solicitărilor, întrucât unele dintre familiile de nuntaşi, mdenii sau prieteni invitaţi, sosiseră aici şi cu unii dintre copiii lor, mai mici sau mai mărişori. Pentru a mă putea bucura de câteva ore de odihnă liniştită, pe care o simţeam ca necesară şi a evita o posibilă păţanie ca cea de la nunta anterioară, în amintirea acelor evenimente posibile şi acuma, am acceptat sugestia propusă şi am optat pentru trecerea la dormit în locuinţa vecină, cea mai apropiată, care fusese oferită. Pe la orele trei după miezul nopţii, vecinul amabil şi bucuros de oaspeţi, Moiş Gheorghe a Şchiopului, care se afla cu soţia şi un băieţel printre nuntaşii din “saivan”, mi-a purtat sacoşa cu bagajele şi m-a condus în locuinţa proprie, cu două nivele, şi foarte apropiată. La iniţiativa lui, mi s-a oferit camera cea mai curată, mai bogată în inventar şi mai frumos împodobită, de la nivelul de sus. Drept acoperitoare mi s-a aşezat pe pat o “dună” mare, grea şi călduroasă, plină cu multe pene curăţate şi moi, provenite de la păsările domestice. “Duna” este unul dintre puţinele obiecte din inventarul interiorului, cu valoare documentară pentru îndelungata convieţuire a oşenilor, ca şi a maramureşenilor, cu populaţia de origine etnică evreească, destul de numeroasă, în aceste două provincii ale României, până la cel de-al doilea război mondial. Ea este un obiect care poate fi văzut astăzi frecvent, în multe case din Ţara Oaşului şi din Maramureş.
