Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Afirmarea - pagini literare sătmărene
Cistelecan), multe poeme trimit la ritualuri ancestrale şi recidivează plasate în motive ale unui sat transilvan cu “vîlve de toamnă”, cu “pietre din cimitire” care se cer descifrate (elegie), cu iubiri vinovate “în tainiţa ierbii”, cu licorni şi muntele magic al iconarilor. Aerul expresionist pe care-1 respiră unele poeme (“mă visez de la o vreme/în limba sălciilor”; rîu învolburat) aşează poezia lui Ion Bala într-o arie a ontologicului de sorginte blagiană în care “moartea este verbul lucrurilor definitive” (odă) iar Dumnezeu este “un plaur” sau o “istorie a ierbii” (cum să spun). Structural, Ion Bala rămîne însă un neoromantic care refuză “ispita corsetelor de tot felul” - evident postmodeme - şi se declară un apărător al “sîngelui princiar” din versuri, încercînd să le păstreze în stare orfică, de ombilic, “ce leagă pe alfa de omega” (dacă ai tăia versul). Vehemenţa cu care îşi clamează acest crez, grefată pe exaltarea unui biografism al “anonimului glorios” produce cîteva “arte poetice” de o certă valoare artistică. Este şi latura cea mai “postmodemă” a poeziei lui Ion Bala, expresia acestui sarcasm autobiografic care, prin extrapolare, devine o radiografie a societăţii contemporane, a pierderii identităţii individului în masa amorfa a colectivităţii. Referinţe critice: Pintescu, Alexandru - Debut editorial: Ion Bala - “Firul cu plumb”, în Cronica sătmăreană, 21 septembrie 1986;Glodeanu, Gheorghe - Firul cu plumb, în Tribuna, nr.14, 2 aprilie 1987; Pintescu, Al. - Ion Bala sau poezia germinaţiei, în Univers sătmărean, nr. 16-18, 27 iunie 1996; Vitrina cărţilor: Diptic sătmărean, în Flacăra, anul XXXVI, nr. 8 (1653), 20 febr. 1987; Ţeposu, G. Radu - Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Fantezismul abstract şi ermetic, Ed. Eminescu, 1993, pag.78; Cistelecan, Al. - Exaltări mitografice şi de vocabular, în Luceafărul, nr.41, 22 noiembrie 1995; Pintescu, Al. - Ion Bala, Consoane eleusine, în Poesis, nr. 9 (69), sept. 1995; Şinele şi alte nopţi, în Poesis, nr. 5-6(113-114), anul X, mai-iunie, 1999; Ghenceanu, V. R. - Ion Bala: Şinele şi alte nopţi, în Graiul Maramureşului, 7-8, nov. 1998; Prelipceanu, Nicolae - Ion Bala: Şinele şi alte nopţi, în România literară, 16 febr. 1999. Opinii: “Cîteva poeme din Firul cu plumb (1986) de Ion Bala sínt întru totul remarcabile prin ironia superioară şi prin tăietura exactă a versului. O artă poetică maliţioasă, inhibată de nonconformismul otrăvit al sufletului modem, îl apropie pe Ion Bala de cei mai rafinaţi sarcastici ai noii generaţii”. Radu G. Ţeposu “Nici ermetic, nici abstract, Ion Bala e, cu atît mai puţin, nu fantezist. El are încă despre poem o idee înaltă, misionaristă, crezînd încă în funcţia lui mîntuitoare, revelatorie şi taumaturgică... Ion Bala e, desigur, victima unui dublu prestigiu: al poeziei vizionare, aspre şi convulsive, şi al mitografiei. Ca să facă faţă propriului miraj, el recurge la două exaltări: de vocabular şi deancestralisme” Al. Cistelecan BALA, Corneliu Traducător, poet, profesor. S-a născut la Holosig, Bihor, în 11 aprilie 1930. Studii: Facultatea de filologie din Cluj- Napoca. 34
