Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Afirmarea - pagini literare sătmărene
A prefaţat, îngrijit ediţiile: George Boldea, Versuri, cu o prefaţă de Emil Giurgiuca, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973, 92 pag. (antologie ş( cuvînt înainte); Romulus Demetrescu, însemnări critice, col. “Restituiri”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, 363 pag., în colaborare cu Dimitrie Danciu (ediţie îngrijită); Ady Endre, Singe şi aur, traduceri de George A. Petre, Ed. Cogito, Oradea, 1996, 152 pag., în colaborare cu Comeliu Bala (prefaţă şi postfaţă); C. Noica, Poeme, Casa de editură Panteon, Piatra Neamţ, 1995 (prefaţă). în perioada 1946-1947 a publicat, în foileton, în ziarul sătmărean Buciumul (unde susţinea o pagină de literatură) fragmente dintr-un roman intitulat Viaţa e o prostie. Personajul principal este îon Alecu din satul Rotunda situat la 18 km latura sudică a oraşului Satu Mare şi “trimis la Şcoala normală din Oradea”. Tot în paginile acestui ziar, N. A. a publicat, sporadic, şi poezie - cu vădite conotaţii intimiste (Poem de dragoste, nr. 12/ 7 aug. 1946) şi în notă bacoviană (Nocturnă, nr. 17/17 aug. 1946) folosind pseudonimele Nae Tarabă şi L A. Terebeşti. în revista Familia (1998-1999) publică un serial autobiografic intitulat “Memorii”. * Nae Antonescu oficiază, de ani buni, într-un domeniu pios al “galbenelor file”, acoperite de vreme şi de “colbul uitării”, încercînd a ridica “lespezile uitării de pe mormintele unor scriitori prea repede trecuţi în afara interesului unor comentatori”. Pentru această osîrdie, resimţită ca o “datorie”, ca o misiune de “restaurare”, autorul nu încetează să propună rubrici de istorie literară şi convorbiri revuistice la diverse reviste sau să evoce, ca un memento, nume de autori abia însemnaţi pe pînza vremii. Astfel, o sintagmă negativă - scriitori uitaţi - îşi mută accentul, sub pana autorului, spre un aer elegiac de fortuna labilis. E, cu alte cuvinte, un act de justiţie literară în spirit neculcian - a lăsa nescris este inimii durere: “am visat îndelung pe marginea acestei cărţi”, “am purtat-o vreme îndelungată în cutele tăinuite ale sufletului _______A________ meu”. Martor el însuşi al unor “umbre” din perioada interbelică, autorul nu este preocupat să-i simţim sentinţele lui: aproape că umblă pe şoptite spre a nu se risipi mîna de praf a literelor rămase după o viaţă fragilă. Singura lui preocupare, punerea paginilor într-o nouă lumină, este atît de îndătinată în spiritul vremii încît suplineşte spiritul critic. Analiza literară devine o ceremonie a suavităţii, care ia apărarea lucrurilor delicate, fragile, senine, calme: N. Milcu este un “poet delicat, o fire ce n-ar avea putere de revoltă şi apostrofare”; G. Boldea - transmite o “puritate sufletească deplină”, sub o zodie a “seninătăţii”; Ion Moldoveanu scrie “o lirică a incantaţiilor intime, senină şi calmă”; Aurel Marin - “se apropie de o viziune liniştită, calmă, asupra vieţii”; George A. Petre - o poezie a “evocării trecutului şi amintirii, cu chemarea dragostei”; tot sub “omniprezenţa sentimentului erotic” este aşezat şi Ion Şiugariu; T. Murăraşu - aspiră spre “puritatea sufletească, frumuseţea gîndului ridicat în sferele cele mai luminoase”. Fără să-i pese de criticii care au minimalizat operele celor pe care îi “apără” de uitare (Al. Călinescu, Eugen Goga, N. M. Condiescu, T. C. Stan, Octav Botez, Mircea Damian, V. Beneş, Ion Chinezu, Romulus Demetrescu şi Octav Şuluţiu), avînd însă mereu în faţă măsura lor, Nae Antonescu dezvăluie cîte o frumuseţe ascunsă în versuri neobservate, relevă pagini de romane interesante prin pitorescul, tipologia şi, mai ales intenţia lor (romanele “Ambigen” - O. Şuluţiu; “Cei şapte fraţi siamezi” - T.C. Stan etc.), dezgroapă judecăţi de valoare ale unor rafinaţi ca Ion Chinezu şi O. Şuluţiu, uitate în pagini prăfuite de reviste. Cu lucrarea Reviste literare conduse de Liviu Rebreanu stilul şi metoda de lucru a lui N.A. se schimbă. Se conturează tot mai decisiv istoriograful aplicat spre descrierea sistematică dar şi reliefarea contextului cultural-istoric al apariţiei revistelor conduse de L. Rebreanu: Mişcarea literară (1924-1925), Gazeta literară (1929), România literară (1932-1934). O 24
