Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
Premiului Nobel pentru chimie), dar şi nevoia de “fler sau viteză de reacţie”, cum susţine un expert în domeniul mării, Nikos Stamatis. O atenţie deosebită acordă întotdeauna în paginile sale V.S. creatorilor-artişti. Acest capitol despre “dragostea pură” pentru creaţie şi frumos este sugestiv intitulat Starea de neodihnă, pentru că aceasta este singura propice “stării de creaţie”. V. Sălăgean ne face părtaşi ai acelor momente de sublim din viaţa pururi neodihniţor căutători de nou şi perfecţiune artistică. Direct, sau pe ocolite, aflăm cu surprindere că un pictor discret, “poet al florilor”, cum este Piliuţă, lucrează seria de portrete cu un instrument dur: “cărbunele”, care “devine bisturiu - taie unde trebuie şi cît trebuie”. Incursiunea în miraculoasa lume a scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov credem, de asemenea, că va trezi un interes deosebit: autorul celebrelor romane precum Geamilia, Vaporul alb, Adio, floare galbenă, Primul învăţător sau capodopera ultimilor ani - O zi mai lungă decît veacul, aşează în centrul preocupărilor şi temelor sale iubirea (“nu este oare iubirea tot inspiraţie, ca inspiraţia pictorului, a poetului...") şi ţărănimea kirghiză. Crezul său este cartea: “temei dintotdeauna al vieţii culturale a oricărui popor, cartea va supravieţui”. Memorabilă - şi de invidiat de către orice ziarist - este întîlnirea cu tulburătoarea personalitate a celui care l-a întruchipat în conştiinţa lumii pe Zorba, Anthony Quinn. Destăinuirea acestui rege al ecranului ne dezvăluie greul drum al afirmării: “cine a cunoscut sărăcia nu se simte niciodată bogat... Nici banii, nici alte bunuri, nici o realizare nu au vreo însemnătate dacă este lipsit de sentimentul că eşti iubit de cineva”. Reţii apoi din aceste pagini crezul umanist al arhitectului japonez Kisho Kurokawa, care a semnat celebrele proiecte: centrul “Georges Pompidou”, clădirea parlamentului din Tanzania, sau “Tumul cu capsule” din Nakagin. Şi neapărat, neliniştea, mereu creatoare a matematicianului român Solomon Marcus. _____s_____ Referinţe: 1. Vădan - Drum către oameni, în Pagini sătmărene, nr. 3/1985, în Tribuna nr. 16/18 aprilie 1985; G. Vulturescu - Dialoguri despre lumea în care trăim, în Cronica sătmăreană, 7 iunie 1987; ibidem. Meridianul albastru, în Cronica sătmăreană, 30 iulie 1989. SÁLÁGIANU, loan Silviu S-a născut la25 dec. 1836în localitatea sătmăreană Irina. (în presa vremii apare cu numele ortografiat Selagianu, iar în Enciclopedia Română data naşterii este trecută 1834). Studiile primare în localitate, cele liceale la Satu Mare şi Beiuş.Absolvă teologia la Oradea - completată cu studii superioare teologice la Berlin şi filozofice la Pesta. în 1858 (după Perpessicius 1860) este numit profesor de istorie şi geografie la liceul din Beiuş de care îşi leagă o bogată activitate (1858-1872). Această activitate (de elaborare a unor manuale şcolare şi culegeri de folclor transilvănean) este cunoscută şi apreciată de M. Eminescu (Perpessicius s-a oprit asupra paginii din manuscrisul 2258, 179 în care poetul notează: “Adressă la Beiusiu lui Selagian dacă árú fi cu putinţă ca în contra unor betrâne tendinţe profesorali să se introducă cărţi scolastice române tipărite...”). în ultima parte a vieţii a trebuit să părăsească catedra din Beiuş (pentru 199
