Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
_____s______ sprijinirea în alegerile de deputaţi a luptătorului naţional Partenie Cosma) şi a activat ca paroh în localităţi sătmărene: Moftinu Mic (1872-1877), Valea Vinului (1877-1881), Vezendiu (din 1882). Este recunoscută în epocă atitudinea sa naţională (faţă de maghiarizarea forţată a numelor româneşti) de a da nume romane copiilor (a avut 17 copii, din care 11 au rămas în viaţă): Silviu, Sever, Sempronia, Sergiu, Salustia, Marţial, Camil-Faustin etc. A încetat din viaţă la 8 aprilie 1896. * Intr-o perioadă de opresiune a fiinţei naţionale în Ardeal (epoca dualismului austroungar), profesorul Sălăgianu a avut o activitate didactică dîrză (acţiunile comune cu ale lui George Marchişu, S. P. Deseanu, Ignatie Sabău pentru înfiinţarea unui liceu românesc la Seini care să cuprindă necesităţile educative ale românilor din Sătmar, Maramureş, Sălaj) de impunere a limbii şi istorieţ naţionale, a zestrei sale etno-folclorice. în acest scop trebuie să privim studiile: Poporul român şi portul lui (o valoroasă “zonare” etnografică a Transilvaniei şi Bucovinei pe criterii ale portului popular. Din judeţul Satu Mare, între cele 50 de localităţi semnificative pentru argumentaţia sa, autorul alege: Portiţa, Santău, Babţa, Homoroade, Borleşti şi Bixad), Familia, 1867; Impresiuni de călătorie (despre românii din zona Beiuşului), Familia, VIII, 16/28 iulie 1872. Sălăgeanu mai colaborase la Telegraful român (cu articolul din 1859: Disertaţiune istorică despre originea românilor de la diluviu) şi Federaţiunea din Pesta - fie cu numele său sau cu pseudonimul Publicola. Dăunează ideilor promovate de aceste articole un “accent romantic” dulceag, stilul presărat cu latinisme şi expresii neaoşe. în aceeaşi categorie intră şi articolele: Corvinii, Iancu, Vlad şi Matia (Familia, V, 20 iulie/ 1 aug. 1869 şi 27 iulie/ 8 aug. 1869); Coriolan (Familia, VIII, 3/15 dec. 1872); Mongolo-tătarii (1875); întemeietorii României (Familia, 1876). In linie didactică meritele sale sunt împlinite în manualul de geografie din 1871 şi prin faptul că a luptat pentru înfiinţarea unor şcoli în judeţ - o victorie fiind ridicarea şcolii din Moftinu Mic. Lucrări publicate: Manualul de Geografie pentru tinerimea română, Viena, MDCCCLXX1, cu tiparul Mechitariştilor (datorită notelor istorice şi etimologiei latiniste manualul nu a fost introdus în circulaţie). Referinţe: Duică, Gh. Bogdan - De toate, articol în Buletinul “M. Eminescu”, Cernăuţi, 1, 3, 1930, p. 70; Diaconovich, Dr. D. - Enciclopedia Română, Sibiu, 1904, 111, pag. 870; Perpessicius - Poeme originale de inspiraţie folclorică, Călin-Nebunul, în M. Eminescu, Literatura populară, Opere, voi. VI, Bucureşti, 1963, p. 476 - 482; Ghergariu, Leontin - Cărturari sătmăreni, loan Silviu Sălăgeanu, în Cronica sătmăreană, 26 aug. 1974; Porumbăcean, C., Dulgău, B. -Oameni din Sătmar, Ed. Solstiţiu, 2000, pag. 198-199. Opinii despre operă: “Zonarea făcută de loan Silviu Sălăgeanu chiar dacă are unele lipsuri şi unele puncte discutabile, în liniile ei mari rămîne valabilă pînă astăzi...” Leontin Ghergariu “Aceste impresiuni sínt adevărate studii etnografice şi istorice privitoare la românii din ţinutul Beiuşului, Valea Crişului Alb, MunţiiApuseni...” prof. Constantin Pavel “ Manualul începe cu o “precuvîntare” dintre cele mai luminate... şi anticipează cu nouăzeci de ani o concepţie modernă şi progresistă....” Perpessicius 200
