Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
SÁLÁGEAN, Viorel Ziarist, economist, politician. S-a născut la 16 aprilie 1942 în localitatea sătmăreană Giungi, comuna Beltiug. Studii: Şcoala elementară în satul natal şi Acâş, satul vecin. Gimnaziul la Liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare (prof. de limba română poetul, traducătorul Gabriel Georgescu). La Bucureşti urmează Facultatea de Economie Generală din cadrul A.S.E. (specializare pentru învăţămînt, presă, cercetare ştiinţifică). După absolvire (1965) este repartizat la ziarul Scînteia. în 1990 a devenit dir. adj. al ziarului Adevărul şi a intrat în viaţa politică (a candidat la preşedinţie la alegerile prezindenţiale din 1992). Conduce publicaţiile economice “Adevărul economic’' şi “Roumanian Business Journal”. Doctorat în economie (conducător de teză: acad. N. N. Constantinescu). Cărţi publicate: Gutenberg la computer, Ed. Politică, Bucureşti, 1981, 256 pag.; Meridianul Mississipi, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1985, 316 pag.; Bună dimineaţa, Terra, 1986, Ed. Sport-Turism, Bucureşti; Dialoguri întîmplătoare, despre lumea în care trăim, Ed. Politică, Bucureşti, 1987, 300 pag.; Meridianul albastru, Ed. Sport- Turism, Bucureşti, 1989; Hello, America; Am fost candidat la preşendiţie, Societatea “Adevărul” S. A., Bucureşti, 1996. _____s_____ * V. Sălăgean face parte din categoria celor despre care G. Bogza spunea: “Cu sandalele şi bocancii mei s-ar putea să fi strins una dintre cele mai fabuloase averi din lume”. V.S. a “strîns” pagini de însemnări pe care le-a publicat în 8 volume. Despre acest gen literar - reportajul - , în aparenţă un gen “uşor”, părerile sunt împărţite. Cu siguranţă, V. S. nu face parte din “peisagiştii literari” ai călătorilor singuratici pe care drumeţia îi face să “uite de sine”. Fie că străbate meridianele căutînd peisajul inedit (precum în relatările din “Bună dimineaţa, Terra”, “Gutemberg la computer”, “Meridianul Mississippi”) sau, printre oameni, căutînd eroul cotidian sau personalităţi ale vieţii culturalştiinţifice (ca în Dialoguri întîmplătoare), autorul rămîne cantonat într-un registru al informaţiei sîrguincioase, simţind mereu, în coastă, cititorul. “Obsesia cititorului m-a urmărit la tot pasul. Şi cînd am admirat marea la Xiamen, în China, şi cînd asistam la o dezbatere în parlamentul britanic, şi cînd mă lăsam fascinat de “Fata Morgana”, în nesfîrşitul Gobi...” (Acasă, în umbra amintirilor). De aceea, am spune că V.S. este mai mult un obsedat nu de ceea ce vede, ci de ceea ce trebuie să “selecteze”, din “neorînduiala imaginilor”; nu de "bucuriacălătoriei" ci de aceea a “scrierii”: “în tot ce am scris am căutat să simt cititorul lîngă mine”. Metoda de “lucru” a reporterului este aceea ... a românului de cînd lumea: “întrebînd ajungi şi la Roma”. Vor fi deci “asaltaţi” cu întrebări gh izii care-1 însoţesc (“Atît de multe mă întrebi de parcă ai vrea să scrii o carte despre dragoni” -Barca veselă cu poveşti), taximetristul, omul cu ricşa, comesenii, oficialităţile întîlnite. Pe drept cuvînt, nu o dată, autorul va vorbi despre “cazna reporterului” de-a nota orice vede, orice aude (“Notez, nu fără efort, fiecare explicaţie...”). în acest registru, Meridianul albastru ne apare ca un jurnal neliniştitor, pendulînd mereu între “fascinaţie” şi “realitate”. Deşi autorul se zbate să ţină măsura exactă “Ca să se delimiteze de ficţiune, reportajul trebuie să crească din realitate. El are 197
