Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Revista catolică
Revista catolică Este cea mai veche revistă a românilor sătmăreni. Realizarea ei aparţine părintelui gr.cat. Dr. Vasile Lucaciu (“directoriulu periodicului”). A apărut sub formă de “fascicole”, format tip carte, imprimate la Satu Mare, “ediţiune’ a Tipografiei Libere” (de laAnul 1, nr. I - sept. 1885 la nr. VI, febr. 1886 (şi la Baia Mare, în Tipografia lui Michailu Molnár (de la nr. VII, VIII, oct. 1886 pînă la nr. XV1-XXIV, anul IV, sept.-dec. 1890). Revista apărea lunar, cu mici excepţii cînd au fost comprimate cîte două “fascicule”. Pe lingă articolele în limba română apăreau şi texte în limba latină (cîteva alocuţiuni ale Papei Leo al XlII-lea) şi în limba italiană (traducerea articolelor lui Juanu Marcu- Ioane Marcu, care vor deveni o carte: Baseric’a romana, nr. 1, 1885 şi urm.). Rubricile principale s-au păstrat pe întreaga existenţă a revistei: Alocuţiuni (ale Papei), schiţe biografice (Papa Leo XIII, nr. 1; cardinalul Ludovicu Jacobini, nr. II; arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Iaanu Vancea, nr. VII, VIII, 1886); Cronica contemporană, Corespondentiae, posta redacţiunei, literatura. “Soarta noastră a româniloru e împreunată cu religionea mai tare ca soartea altoru popoare” scrie Ioane Marcu în serialul său şi “revista catolică” ilustrează număr de număr această legătură. Predomină articole care evidenţiază dependenţa de Roma a bisericii române - Despre dreptul bisericeişi al statului asupra inventiamentului public (fase. II, 1885), Roma şi sant’a nostra Unire (fase. III, 1885); Misiunile catolice, semnate de Dr. Demetriu Radu (fase. VI, IX, 1889); Vitalitatea Papatului (fasc.XI, 1889). La rubrica “Cronica contemporană” sunt semnalate evenimente ale grecocatolicismului european dar şi ale parohiilor sătmărene. Se consemnează astfel Reuniunea învăţătorilor români gr. cat. din “Archidiaconatulu Satu Marelui” aparţinînd diecezei Oradea (fase. XI-XII, dec. 1886). Cu această ocazie se alege preşedinte Gavrilu Lazaru, paroh în Sanislău, presidenţi - loan Szilágyi, cantor învet. în Mező-Terem; Giorgiu Pteancu, invetiatoriu, Pomi; notari - Dr. Vasiliu Lucaciu, Şişeşti şi Georgiu Mureşianu, Sanislău. De importanţă sínt articolele despre Alexiu Berinde, “brav protopop al Seinilor” care îşi poartă demnitatea “în spaţiul bisericii catolice, şi ca român, românesc”, refuzînd să redacteze matriculele bisericeşti în limba maghiară: “matriculele se redactează românesce pe bază de drept” şi “extrasele cu tot dreptul se fac înjimba română” (fasciculul II, febr. 1889). în numărul XII, dec. 1887 sínt relevate cîteva “Date despre istoria bisericii gr. cat. Sanislău” în care aflăm că în sticla sigilată în “bumbulu” crucii aurite sunt puse aceste “sentintiae” din V. Alecsandri: “Omulu e o taina vieţi ‘ a lui e visu” şi “Sufleteloru blande ceriulu e deschisu”. La cutremurul din 1834 cînd s-a prăbuşit biserica crucea a fost neatinsă iar clopotul (turnat în 1775) s-a scos din ruine. Crucea din 1887, sfinţită de protopopul din Cărei, Georgiu Markos (poetul Georgiu Marchişu) are înăuntru versuri de Andrei Mureşianu: “Acum candu braţiu-ţi agera in lumei cunoscutu,/ Tu bravule romane! mai eredi, că eşti perdutu!?” scrise de Gavrilă Lazaru Purcaretianulu, paroh-protopop din localitate. Alte articole vizează probleme de educaţie a tineretului (în articolul: Influenti’a pressei libere asupra junimei, care “combate” literatura erotică “opuri asia numite picante, adeca producte 188
