Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Luceafărul

sale poeme, toate cu rimă şi nu mai mari de 6-8 versuri:..”

Alexandru Condeescu (Luceafărul, 16 oct. 1982, Tipologii poetice)

“Un delicat în fond, Emil Matei se străduieşte să-şi iasă din fire, premiinduse în variantă vulcanică şi luînd aere de inocent pus pe catastrofe. Ingenuitatea lui vrea să treacă drept agresivitate, înviforîndu-se în limbaj şi sfidîndu-şi şansele de interiorizare (...)

Intre agresivităţi stimulate pînă la retorismul conclusiv şi suavităţi decantate în melancolii interioare, Emil Matei se mişcă nonşalant, cu o inocenţă transpusă în sfidare.”

Alexandru Cistelecan (Luceafărul, nr. 13/5 aprilie 1995, Stănescianism en gros)

MÉSZÁROS János________

Poet.

S-a născut laArdud, jud. Satu Mare, la 31 august 1906.

Studii: la Satu Mare absolvă studiile medii (1926); la Budapesta - Univ. Ştiinţifică “Pázmány Péter” în 1931, cu doctorat. In Satu Mare revine ca secretar al Episcopiei Romano-Catolice (1933-1942). Devine un colaborator al ziarului sătmărean Szamos.

Va fi repartizat la parohiile din Beregszász, Bárdfalva şi la Ujgorod (parohprotopop) din 1952-1964. Aici va deceda la 31 august 1977.

Volume publicate:

A láp madara Sionra szállt, Satu Mare, 1937.

Opinii:

“Impresie hotăritoare este relaţia intimă cu natura, admiraţia pentru frumuseţile lumii. Iubeşte nespus de mult oamenii, îi compătimeşte pe cei care suferă, ride cu cei care zîmbesc. îl preocupă foarte mult trecerea vieţii omeneşti...” (B.L.)

M

MIC, Vasile * *

Economist. Poet.

S-a născut la 15 august 1947 în satul Coca, lîngă Călineşti-Oaş. Studii tehnice de contabilitate.

A publicat poezie în ziarele şi antologiile sătmărene, în revistele Luceafărul, Flacăra, Tribuna.

Cărţi publiccate:

Vis în pădurea de mesteceni, copertă şi ilustraţii de Vasile Pop-Negreşteanu, Casa de editură Pleiade, Satu Mare, 1991, 78 pag.

*

Poemele lui Vasile Mic sínt un cîntec pentru Oaş.

Sínt poeme ale vieţii simple, fără falsă gravitate, fără elucubraţii de limbaj. Tonul este colocvial, pentru că poemele par“rostite” la o masă de ceremonii, la care participă chipuri familiare autorului (în tonuri vii, precum sínt ţesute merindarele, cergile şi iile oşeneşti), precum: tatăl, mama, fiica, prietenii (vezi poemele Tata, Poem cu lumini, Somn în fin, Scrisoare fiicei etc.), într-o altă “căldare” a memoriei sale fierbe, precum vestita ţuică din satul său Călineşti, amintirea dragostei. Dragostea oşanului este circumscrisă între legile firii care “dezghioacă” sufletul, îl scoate din matcă. Dragostea este o oază de puritate (de unde mereu prezenţaalbului -Amintiri despre alb, Femeia în alb, Ca nişte păsări etc.), o ardere, de aceea se consumă repede căci viaţa oşanului nu este compusă dintr-un şir de idilisme. Dar momentul “prim” al dragos-141