Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)

Luceafărul

tei este trăit intens, într-o comuniune cu natura, ba chiar descrierea iubitei nu se poate face decît cu ajutorul elementelor din natură, ca într-o altă “cîntare a cîntărilor”: vînt, iarbă, flori, izvoare participă la“ţesătura” desenului său: “în vînt iubito păru-ţi legeni/ Cutreierînd pădurea de mesteceni/ Paşii prin iarbă, printre flori/ Te duc rămîn în urma ta culori/ Izvoarele tăcute, line/ Vor gîndurile să-ţi aline“ (Vis în pădurea de mesteceni). Şi, pentru că oşanul nu face din dragoste o “speculaţie“ filosofică, ajungîndu-i natura sa sănătoasă pentru împlinirea acestui act, în poemele de dragoste versul e scurt, condensat: “Vii/ Şi te duci/ Te tot duci/ Alături I uceferi/A lături/ Luna.. .“(Amintiri despre alb).

Ciclul cel mai realizat al cărţii este, neîndoielnic, Poveste cu cai. Pentru copilul care a învăţat pe genunchii tatălui său să preţuiască caii (“Precum Theocrit în simplul lui grai/ îmi vorbea despre caii din Nord, despre caii din Sud”), ei sínt, de fapt, însăşi satul. în acest vis se refugiază autorul ca într-o împărăţie a purităţii pe care nu o mai poate regăsi: “Da, caii sínt împărăţia mea”. în viziunea omului de la ţară oamenii pot fi mai uşor de cuprins în categorii decît caii - ei sínt mai complecşi, ei sínt mai presus de fire: “calul de fum” “azvîrle praf de stea din copite”; “veşnicia a fost inventată de mersul în galop”; “caii mei îs caii lumii/ Caii lumi-s caii lunii”. Cantabilă, săritoare precum apele din Oaş, rimînd - uneori cu prea multă uşurinţă - pe orice temă: toamnă (Semn de toamnă), flori (Domniţelor, iertare), frunze (Gînd cu frunze) etc., cartea lui Vasile Mic este o poveste despre cai, cu tristeţe, acest vis care ne mai păstrează legătura cu satul şi ne lasă sufletuî pustiu, ducîndu-ni-1 pe copite.

*

Referinţe critice:

Munteanu, Comei - Două cărţi de poezie şi o editură, în Tribuna, nr.31, 1- 7 aug. 1991; Vulturescu, George - Un cîntec pentru Oaş, în Poesis, nr. 3 (11), anul II, 1991;Adamescu, Cristian -V. Mic: Vis în pădurea de mesteceni, în Pleiade, nr.2 (8), anul 11,1991.

_______M________

MICLEA, loan____________

Filosof, profesor.

S-a născut la 25 aprilie 1902, într-o familie ţărănească, la Racova, jud. Satu Mare.

Studi i le primareîn localitatea natală iar cele secundare laliceul din Şimleul Silvaniei; apoi la Liceul “Vasile cei Mare” din Blaj (Í918-1925), unde va fi coleg apreciat al viitorilor episcopi: dr. loan Suciu, dr. Tit Liviu Chinezu, Vasile Cristea.

AbsolvăAcademiadeTeologiedinBlaj în 1929 cu distincţia “Absolutorium Theologicum”. Este hirotonisit preot la 26 nov. 1929 şi este, scurt timp, paroh la Vaidei (jud. Mureş). Va preda religia, aproape un deceniu, la Şcoala Normală, Liceul “Al. Papiu Ilarian” şi “Liceul Francez” (Tg. Mureş). Se refugiază cu familia (1940) la Blaj, în urma Diktatului de la Viena, unde va continua activitatea sa didactică - prof. de religie la liceele “Sf. Vasile” şi “Sf. Ecaterina”. Din 1943 urmează cursurile Facultăţii de Litereşi Filosofiea Universităţii din Cluj, devenind un discipol al poetului filosof - Lucian Blaga.

în 1948 şi-a susţinut licenţa în Filosofie - “Coordonatele culturii medievale”. L. Blaga vorbea despre “înalta calitate filosofică a tezei care ar putea fi prezentată şi ca teză de doctorat.”

Este numit (vara lui 1948) profesor la catedra de Filosofie aAcademiei Teologice din Blaj, dar nu reuşeşte să o ocupe: este arestat la 7 nov. 1948. Este închis la Sibiu, Dumbrăveni şi Cluj. A fost eliberat în 1949 stabilindu-i-se domiciliu forţat. S-a angajat ca muncitor la un depozit de cereale şi la descărcat vagoane. S-a pensionat de boală în 1952. Decedează la 2 oct. 1982. La înmormîntarea sa, oficiată de mitropolitul Alexandru Todea, vor participa 101 preoţi şi o mare mulţime de oameni.

De teama percheziţiilor şi-a ars pagini ale lucrări lor sale, printre care cartea Filosofia răului. Publicase pînă la 1948 peste 152 de studii şi articole, cărţi de filosofie, teologie şi pedagogie, critică literară.

A fost apreciat de filosofi precum: Jacques Maritain, Etienne Gilson, Garri-142