Vulturescu, George: Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului (Satu Mare, 2000)
Luceafărul
cu voia bună s-au arătat, cu toţi bucuros vorbind, - uşa lui tuturora era deschisă.” (Samuel Micu) Referinţe: Diaconovich, D. - Enciclopedia română, pag. 171-172; Ardeleanu, Ioan- Oameni din Sălaj, Zalău, 1938; Maior, Petru -Istoria BescariceiRomânilor,ediţia loan Chindriş, Bucureşti, 1995; Pâclişanu, Zenobie - Vechi vizitaţii canonice în Ardealul veacului XVIII; în Cultura Creştină, XVI, 1,23,1936; Suciu, Coriolan- Arhiereii Blajului, ctitori de şcoli naţionale, Blaj, 1944; Tampa, Magdalena- Din nou despre începuturile bibliotecii de la Blaj. Cărţi şi posesori - Grigore Maior, în “Biblioteca şi Cercetarea”, Cluj- Napoca, 1981; Păcurariu, Mircea -Dicţionarul teologilor români, Ed. Univers enciclopedic, pag. 241, Bucureşti 1996; Someşan, Maria - începuturile Bisericii Române Unite cu Roma, Ed. AII, 1999, cap. 7, p. 118-126. _______M________ MARCHIŞ, George________ Paroh şi protopop de Cărei, poet, redactor. Scris adesea şiGeorgiu Marchişiu, sanăscut la 16aprilie 1836. în 1885 termină liceul laOradeaşi urmează studii de teologie la institutul “Sf. Barbara” din Viena. în 1859 estehirotonitpreot, căsătorit cu lulia Vultur, descendentă a unei vechi familii ardelene. Pînăîn 1861 lucrează ca profesor în Beiuş. Din 1862 va funcţiona la parohiile din Sarcău (jud. Bihor), Resighea şi Homorodul de Mijloc din judeţul Satu Mare. Ajunge paroh şi protopopgreco-catolic laCarei unde şi moare, caarhidiacon al părţilor sătmărene, la 28 aprilie 1884. Activitatea culturală şi literară. în perioada studiilor de la Oradea, George Marchiş activează în cadrul “Societăţii de leptură”, fiind ales “notar cu corespondinţele” iar din 1854 este enumerat între membrii “faptuari”. După modelul “lepturiştilor” de aici, va edita la Viena, pentru clericii institutului “Sf. Barbara”, revista Armonia, fiind singurul ei redactor (23 numere, 1858-1859). Este o revistă scrisă cu mîna şi structurată astfel: partea religioasă-literară, beletristică şi umoristică. A fost în cercul de colaboratori ai Aurorei Române (1863-1865) care vor trece şi în redacţia Familiei - Iulian Grozescu, A. Densuşianu, V. Bumbescu, Victor Rusu, Zaharia Boiu, loan Papiu,At.M. Marinescu, J. Badescu, Paul Draga. Scrie poezii, (din cauza unui “timbru eminescian” George M ihăi lă încearcă să i le atribuie lui Eminescu. Este vorba de poeziile: Ciobanul şi năluca, Plîngerea proscrisului, O epistolă, Rămîi străinătate, Din străinătate şi Te iubesc - articolul: 6 poezii necunoscute ale tînărului Eminescu într-o publicaţie de acum 124 de ani? - Contemporanul, nr.9,26 februarie 1988 şi nr. 10/ 4 martie 1988) pe care le publică în Armonia. Traduce primele poezii din Petőfi în româneşte -Az ember (Omul), Aurora română, 1, 1865, nr. 5; Ifjúság (Juneţea), I, nr. 9, 1865. La Foaie pentru Minte, Animă şi Literatură (1859) publică şi creaţiile originale: Amicului C. Gr...; Suvenir umbrei amicului Vasile Grama; Quisque fortunae suae faber este; Cîndva şi acum). La Aurora Română a lui Iosif Vulcan poezia Un svat, motto Et facere et páti..., este prem iată la concursul revistei din 1864 cu "doi galbeni". Din juriu au făcut parte: Vicenţiu Babeş, Alexandru Roman, îoanichie Miculescu. Mai semnalăm în Familia nuvela istorică Orfanii, subintitulată“nuvelă istorică, din timpii abia trecuţi” şi Preţul de capitulare, 1866. Referinţe: Colecţia Vestitorul (1931 - nr. 19-20 şi nr. 3,9/1932); Familia, nr. 18 (29 aprilie - 11 mai) 1884; Vartolomei, V. - op. cit., pag. 115-116; Potoran, Eugen - Poeţii Bihorului, Oradea, 1934; Réthy Andor, Váczy Leona, Literatura maghiară în limba română, Bibliografie 1830-1970, Kriterion, 1983, pag. 65; Achim, Valeriu - Otília Marchiş - O scriitoare la standarde europene, Archeus, nr. 1-2, 1997; Marin, Aurel - Metonimii, Ed. Eminescu, pag. 239, 1974; Dicţionarul literaturii 132
