Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României
deosebit de important: scrierea ebraică. Complexul tuturor acestor elemente definitorii, contribuie la diferenţierea cimitirelor, atât a celor evreieşti de cele creştine, cât şi a celor evreieşti între ele, după zonele în care se află. Utilizarea şi modul de asociere al ornamentelor, reuşesc să creeze tipologii în domeniu. Unele cimitire evreieşti, de exemplu cele din Moldova au pietrele tombale deosebit de bogat ornamentate. Deşi de dimensiuni medii, acestea au uneori 2/3 din suprafaţă alocată părţii ornamentale . In acest spaţiu se regăsesc simboluri iudaice, elemente zoomorfe singulare sau perechi afrontate, elemente fitomorfe într-o abundenţă de vrejuri, frunze şi flori ce se încolăcesc pe lângă celelalte elemente de decor. Aceste pietre au fost adesea comparate cu broderiile artei populare. Spre deosebire de acestea, în nord-vestul României, pe o piatră tombală, sunt mai puţine ornamente. Compoziţiile de elemente decorative apar cu o frecvenţă mult mai redusă. Majoritatea pietrelor tombale prezintă de obicei un singur simbol iudaic. Cel mai frecvent apare menora88 89 - candelabrul cu şapte braţe şi scutul lui David90. Fig. 42. Menoră Fig.*43. Steaua lui David 88 S. Sanie, Şiret..., p. 190, cf. PL. XXXVI Stele funerare: VI-133 (1) Nadia Badrus, Două simboluri identitare evreieşti: menora şi maghen David, în Istorie şi tradiţie în spaţiul românesc VI, ULB Sibiu, 2006,, pg. 91-93, (în continuare: Simboluri...). Menora este prezentată în Tora ca proiect divin, este descrisă în detaliu şi are o puternică conotaţie religioasă. Este un simbol cunoscut în lumea iudaică încă dinaintea construirii primului Templul din Ierusalim. O găsim şi pe Arcul de triumf al lui Titus, figurată ca pradă de război, după distrugerea celui de-al doilea Templu în anii 70 d.C. La sărbătoarea Hanuca menora are opt braţe. 9U Ibidem, p. 93-95. Acesta nu este un simbol iudaic vechi, el regăsindu-se în antichitate în spaţii culturale diverse iar în evul mediu în bisericile creştine. în secolul al XIV-lea David ben Iuda îl asociază regelui David care avea pe scutul său o stea cu şase colţuri ce-i oferea protecţie magică. A existat şi presupunerea că hexagrama figura pe inelul lui Solomon-„pecetea lui Solomon”. Cele două sintagme au circulat în paralel în evul mediu, în final impunându-se steaua lui David. Carol al IV-lea în 1345 acorda comunităţii evreieşti din Praga dreptul la steag propriu, evreii figurându-şi pe acesta hexagrama care astfel devine simbol oficial .în secolele următoare scutul lui David va fi preluat ca simbol identitar evreiesc de comunităţile evreieşti din centrul Europei. O mare răspândire o cunoaşte acest simbol în secolul al XIX-lea, căutându-şi echivalenţa în crucea creştină. 48
