Grigorescu, Felicia: Forme de artă în cimitire evreieşti din nord-vestul Romaniei (Satu Mare, 2013)
III. Piatra funerară. Forme de manifestare artistică în cimitirele iudaice din Nord-Vestul României
grupează în jurul unor forme care în marea lor majoritate fac trimitere expresă la identitatea evreiască. In cadrul caracteristicii I se identifică canoanele formelor pietrelor tombale evreieşti, canoane fixate de textul biblic: forma Templului din Ierusalim şi stâlpul fixat ca semn de Iacov pe mormântul Rahelei. La grupa rare (II) sunt forme mai neobişnuite, uneori asimetrice sau de-a dreptul bizare, întâlnite în zonele mormintelor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când matricea specifică evreiască este din ce în ce mai supusă alterării de influenţe exterioare. Pietrele funerare II apar în cimitirele urbane. Următoarea caracteristică de clasificare este cea a grupării: singulare, duble şi ansambluri funerare (identificată cu simbolurile A, B şi C). Am folosit această caracteristică de grupare pentru că pe lângă pietrele singulare (A) în cimitirele evreieşti există un mare număr de pietre duble (B) în a căror forme regăsim toate variantele celor singulare, identificându-se aceleaşi subdiviziuni ulterioare, doar că acestea sunt compuse din alăturarea a câte două pietre singulare. Aceste pietre duble se întâlnesc de obicei la morminte ale soţilor. Cele din grupa C sunt cele mai spectaculoase. A treia caracteristică de clasificare se referă la esenţa formelor pietrei tombale identificate în zona studiată, a caracterului arhitectonic (caracteristică identificată cu simbolurile 1 şi 2): pseudo-arhitectonice (1), şi vag arhitectonice. La acest nivel al clasificării subdiviziunile vor fi determinate de formele elementelor arhitectonice care le compun. Subdivizarea mai în profunzime s-a făcut doar tipului arhitectonice. După caracteristica forma arhitectonică (a patra) s-au identificat două subdiviziuni (caracteristică identificată cu simbolurile a, b): tipul templu (a), tipul obelisc (b). La acest nivel se conturează formele specifice canonului evreiesc ale pietrelor de mormânt mai sus amintite, forma Templului şi stâlpul. Forma generală a tipului templu cuprinde segmentele: zona soclului, zona epitafului, zona cornişei şi zona frontonului (Fig.io). La acest nivel de clasificare am considerat definitorie zona frontonului.. După caracteristica forma frontonului (a cincea) pietrele funerare se grupează în (caracteristică identificată cu simbolurile a.a., a.b., a.c. ... a.n.): fronton circular (a.a.), fronton triunghiular (a.b.), fronton în arc frânt (a.c.),... alte forme de fronton (a.n.). La nivelul următor (al şaselea) caracteristica de clasificare (caracteristică identificată cu simbolurile a.a.a., a.a.b., a.a.c., a.a.d., a.a.e., a.a.f., ... a.a.n.) este în legătură cu alte elemente arhitectonice ale unui tip de fronton: arc simplu, arc între urechiuşe, arc cu margini orizontale şi cornişa întreruptă, arc cu margini orizontale şi cornişa întreruptă între urechiuşe, arc încadrat de o jumătate de convexitate, arc încadrat de o concavitate,..., n, arc asociat cu o formă complexă. Considerăm că formula de clasificare propusă este cuprinzătoare pentru oricare cimitir evreiesc, de la nivelul al treilea aprofundarea analizei făcându-se după cele mai proeminente caracteristici ale pietrei respective. Pentru a surprinde ceea ce este specific cimitirelor din zona de nord-vest a României, am selectat pentru prezentare, formele cele mai frecvente dar şi cele mai complexe, ce definesc atitudinea evreilor faţă de artă, după emancipare, complexitate determinată pe lângă importanţa volumului de cunoştinţe biblice ale decedatului, mai ales de situaţia financiară şi importanţa socială a familiei acestuia în comunitate. Tipul I.A.l. pseudo-arhitectonic şi tipul I.A.2. vag arhitectonic sunt tipurile emblematice pentru cimitirele din nord-vestul României, dar în variante asemănătoare 28
