Iegar, Diana - Sárándi Tamás: Satu Mare. Amprentele trecutului (Satu Mare, 2009)
Introducere
PREFAŢĂ Ungaria 2006. Una dintre acţiunile proiectului a propus publicarea unui catalog de cărţi poştale vechi referitoare la oraşul Satu Mare, destinat să valorifice colecţia Muzeului Judeţean. Editarea catalogului de cărţi poştale ilustrate este binevenită şi din perspectiva valenţelor istorice ale acestor obiecte. Insistând de această dată doar pe reprezentările grafice, şi nu pe mesajul scris al cărţilor poştale, care poate conţine la rândul său informaţii preţioase pentru un istoric, este evidentă capacitatea acestora de a surprinde o faţă demult pierdută a oraşului. Străzi transformate, clădiri distruse sau cu un aspect actualizat, o lume care aparţine acum trecutului se perindă prin faţa privitorului, trezind amintiri, admiraţie, uneori surpriză. Cu toate acestea, nici o modalitate de expunere nu ne aduce atât de aproape de istorie precum realismul acestor reprezentări fotografice. în evul mediu, pe teritoriul actualului oraş Satu Mare funcţionau două aşezări: Satu Mare şi Mintiu, despărţite de cursul râului Someş. Istoria oraşului Satu Mare este strâns legată de existenţa şi funcţionarea cetăţii, despre care primele informaţii ni le oferă cronicarul Anonymus. CastrumZothmar, numele sub care cetatea apare în cronica redactată la sfârşitul secolului al Xll-lea de către Notarul Anonim, este plasat de autor în secolul al X-lea. Date concrete despre funcţionarea cetăţii nu avem însă până în secolul al Xlll-lea. Cetatea Satu Mare, probabil construită din pământ, nu a fost încă localizată arheologic. De altfel, conform puţinelor informaţii scrise pe care le deţinem, aceasta a fost distrusă în timpul invaziei tătarilor din anii 1241-1242. Mintiul apare în documente la începutul secolului al Xllllea, ca o aşezare de colonişti germani, veniţi probabil în aceste zone împreună cu regina Gisela, soţia regelui Ştefan I al Ungariei. Istoria celor două oraşe despărţite de Someş este similară în multe privinţe. Totuşi, Mintiul nu a avut niciodată importanţa strategică şi militară a Sătmarului, în lipsa unei fortificaţii proprii. Factorul determinant
