Iegar, Diana - Sárándi Tamás: Satu Mare. Amprentele trecutului (Satu Mare, 2009)
Introducere
PREFAŢĂ în evoluţia oraşului Satu Mare l-a constituit vadul (mai târziu podul) peste râul Someş. Cele două oraşe gemene Satu Mare şi Mintiu erau aşezate de-a lungul unui braţ al Someşului, astăzi desecat, axa transversală fiind determinată de drumul care traversa râul. în anii 1560, la limita de atunci a oraşului Satu Mare a fost ridicată o cetate cu cinci bastioane de tip italian, cotul râului Someş fiind tăiat de un canal. Asediile succesive şi ocupaţiile militare au devastat în mod repetat cele două oraşe, zestrea medievală construită fiind distrusă în întregime în intervalul 1560-171 1. Cea mai grea lovitură a reprezentat-o asediul cetăţii în primul deceniu al secolului al XVIII-lea, care a însemnat incendierea totală atât a Sătmarului, cât şi a Mintiului, şi s-a încheiat cu demolarea cetăţii. Odată cu dispariţia fortificaţiei, dispare şi rolul militar şi strategic al aşezării, iar accentul este pus din nou pe dezvoltarea civilă. Unul dintre cei mai importanţi determinanţi ai dezvoltării ulterioare a celor două oraşe este unirea lor în 1715 (sub denumirea de Satu Mare / Szatmárnémeti) şi dobândirea, în acelaşi timp, a titlului de„oraş liber regal". Noul statut oferea oraşului un grad înalt de autonomie, dreptul de a se dezvolta în sensul dorit din punct de vedere economic, social, religios, etc. în această perioadă teritoriul oraşului s-a extins, ocupând în primul rând teritoriul dintre perimetrele medievale ale aşezărilor Mintiu şi Satu Mare şi teritoriul cetăţii dezafectate. în paralel cu extinderea oraşului, centrul vieţii urbane s-a mutat în piaţa dinspre fosta cetate. Acest spaţiu, astăzi Piaţa Libertăţii, a primit un rol central în epocă: era locul de desfăşurare a târgului şi amplasamentul pe care au fost ridicate primele construcţii din piatră: primăria veche cu turn (pe locul Hotelului Dacia), în jurul anului 1772, iar mai târziu, în anii 1830, catedrala romano-catolică. Harta primei ridicări militare, realizată între anii 1783-1785, prezenta o aşezară extinsă, răsfirată, cu un vizibil caracter rural. Dezvoltarea urbană s-a accelerat în perioada imediat următoare, un imbold 8
