Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Wolodimir Fenici: Transformarea relaţiilor stat - biserică în Ucaina în perioada totalitarismului (1938-1943, 1988-1989)
Wolodimir Fenici timpul lui Lenin şi a urmaşilor săi (I. Stalin, M. Hruşciov, L. Brejnev) o dogmă după care nu mai există salvare, mântuire. Cu alte cuvinte, marxism-leninismul a preluat tocmai ceea ce a criticat cel mai mult în religie - lipsa raţionalismului. Cât de mult s-au îndepărtat adepţii de clasicii lor în secolul XX putem să observăm demonstrând câteva idei ale lui K. Marx şi F. Engels legate de religie şi efectuând o comparaţie a acestora cu practica politicii bisericeşti din URSS. într-una din lucrările mai timpurii referitoare la critica hegeliană a filozofiei dreptului, scrisă în decembrie 1843-ianuarie 1844, se arată că “critica religiei este premisa oricărei alte critici”. “Baza criticii religioase - scria Marx - este următoarea: individul crează religia, însă aceasta nu îl crează pe individ”25. Deci, în înţelesul lui Marx, critica religiei este critica criticii, îndreptată în lupta împotriva individului. Acesta introduce formula consacrată “religia-opiumul poporului” şi mai precizează că “desfiinţarea religiei ca fericire iluzorie a poporului este condiţia fericirii adevărate a acestuia”26. Conaţionalul lui Marx şi continuatorul lui, F. Engels s-a exprimat mult mai concis în privinţa poziţiei comuniştilor faţă de religie. în “Proiectul simbolicii credinţei comuniste” (iunie 1847), între alte probleme, el oferă un răspuns precis şi la “întrebarea 22. - comuniştii exclud religiile existente?”, la care Engels a răspuns, ca şi în cazul naţionalităţilor (întrebarea 21): “toate religiile care au existat până acum au fost produsul etapelor istorice de dezvoltare a diferitelor popoare şi a maselor populare”. Concluzionând, reiese că doctrina comunistă are o importanţă istorică mondială, ea “este treapta dezvoltării istorice care face de prisos şi schimbă (aufhept) toate religiile existente”27. Aşadar, atât Marx cât şi Engels considerau religia şi conştiinţa naţională ca forme transfigurate ale conştiinţei umane. “Emanciparea politicii faţă de religie”, deci crearea statului civil a fost, după părerea clasicilor, insuficientă: în locul libertăţii religioase “masele populare” trebuiau să fie eliberate de “doctrinele religioase”, eliberate de religie în general. Dar acest lucru era posibil numai într-un stat ateu, care, singur, pe baza învăţăturii marxist-leniniste se putea transforma în pseudo-religie - comunism, de aceea emanciparea “adevăratei religii istorice” a fost 25 Marx K., Do kreteke hegelivskoi filosofii prava. Marx K., Engels F., în Tvore, T. l.-p. 384. 26 Idem., p. 385. 27 Engels F., Proekt komunistechnoeo semvolu vire Marx K., Engels F., în Tvore, T. 42, p. 337. 76
