Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)

Wolodimir Fenici: Transformarea relaţiilor stat - biserică în Ucaina în perioada totalitarismului (1938-1943, 1988-1989)

imposibilă. Aşa cum arată teologul Michel Malesherbes este “curios de constatat până la ce limită formele exterioare ale ideologiei comuniste au fost până nu demult o caricatură pentru religie. Aici putem să găsim totul... bineînţeles totul, înafară de Dumnezeu”28. Numind comunismul “antireligie”, M. Malesherbes vede în ideologia comunistă atribute şi simboluri identice cu cele ale religiei:

1. dogma - adevăr, în care trebuie să crezi fără împotrivire, deoarece acest adevăr este prevestit de proorocii Marx, Engels, Lenin şi urmaşii lor: Stalin, Mao, Tito, în aşa fel încât întotdeauna să fie “4 evanghelişti”;

2. interpretarea dogmei este controlată cu multă atenţie de către teologi, adică membrii comitetului de conducere a partidului la diferite niveluri;

3. credincioşii - membrii de partid pentru care în această viaţă există privilegiile nomenclaturii;

4. preoţii - cadrele de conducere a partidului, care sunt aleşi cu multă atenţie şi care ating înţelepciunea numai după mulţi ani de slujire;

5. preoţii au o chemare misionară - agitaţia şi propaganda, ca un ritual comunist în educarea maselor muncitoare;

6. activitatea misionară a preoţilor în străinătate - echivalentul păstrării unificării bisericii, adică a sistemului comunist, care pretinde o totală desfiinţare a oricăror libertăţi (erezii, schisme). Un exemplu elocvent de pedepsire au fost evenimentele din Germania răsăriteană în 1953, în Polonia şi Ungaria în 1956, în Cehoslovacia în 1968 etc. Reveniţi la credinţă ca rezultat al prozelitismului, membrii partidelor locale comuniste vor fi fericiţi dacă vor deveni mucenici şi vor fi aduşi ca jertfa intereselor adevărului superior (dogme);

7. liturghia - ceremoniile, la fel ca alegerile, sărbătorirea lui octombrie, paradele, adunările de partid, unde totul este prevăzut dinainte;

8. ereticii - cei care gândesc aşa cum nu trebuie -, trebuie să fie vindecaţi de această boală, să se pocăiască iar dacă aceste apeluri morale, educative nu ajută, atunci Inchiziţia nu doarme (sistemul represiv). Ereticii (dizidenţii) ajung sau în închisorile Gulagului sau la spitalul de psihiatrie29.

în consecinţă, conform opiniei noastre, regimurile ateiste se bazează pe aceleaşi principii ca şi cele teocratice: aspiră să impună silit oamenilor ideologia lor. în condiţiile regimurilor totalitare comuniste, libertatea confesională este garantată prin constituţie, însă nu se admite răspândirea părerilor religioase. Legal, se ia în considerare doar propaganda religioasă. Scopul proclamat de regimurile ateiste constă în desfiinţarea

Transformarea relaţiilor stat-biserică

28 Malesherbes M., Religii celovechestva , Moscow; 1997, p. 284.

29 Idem..p. 284- 285

77