Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Wolodimir Fenici: Transformarea relaţiilor stat - biserică în Ucaina în perioada totalitarismului (1938-1943, 1988-1989)
stabili “despărţirea neantagonistă a bisericii de stat”6. Perioada sovietică în istoria Ucrainei, după opinia istoricului Botzurkiv, “reprezintă progresia de la despărţirea antagonistă la polarizarea detailată”, adică la lichidarea religiei şi înfiinţarea ateismului de stat. “Aici noi putem să urmărim două tendinţe, - scrie B. Botzurkiv - şi politica sovietică bisericească reprezintă oscilarea şovăitoare între acestea”. Tendinţa fundamentalistă, din punct de vedere istoric este legată de aparatul de agitaţie ideologică al partidului. Era reprezentată de Lenin, Stalin şi Hruşciov. Această linie era îndreptată spre o quasipolarizare, formarea ateismului de stat. Ea corespunde modelului care reuneşte tendinţele politicii religioase şi naţionale. Modelul de societate nouă (“melting pot“) trebuia să fie deposedat de semne naţionale şi religioase iar credinţele religioase (“practici magice”) şi conştiinţa naţională (“naţionalismul”) erau considerate o piedică pentru o asemenea societate7. O altă tendinţă, pragmatică, reprezentată istoric de organele de siguranţă ale statului, consta într-o linie îndreptată spre pătrunderea, manipularea şi controlul grupelor religioase ca un potenţial pericol pentru sistemul de stat8. Istoric, procesul de maturizare a sistemului totalitar şi distrugerea societăţii civile (civil society) şi a organizaţiilor religioase în Ucraina sovietică corespunde sfârşitului anilor 1930. în 1939, în Ucraina sovietică n-a mai rămas nici un episcop ortodox şi nici o biserică aparţinând acestui rit, nici o mănăstire, dar au mai rămas nu mai mult de 12-15 biserici. Modificarea politicii sovietice în domeniul religiei, conform părerii lui Botzurkiv începuse încă din 1938, având o direcţie pragmatică, deci “control, manipulare rar dacă era vorba despre reducerea numărului instituţiilor bisericeşti,atunci aceasta se făcea prin intermediul ierarhiei bisericeşti”9. După părerea noastră, tendinţa pragmatică o schimbă pe cea fundamentalistă nu în 1938, ci în 1943, când Biserica Ortodoxă Rusă a obţinut de la stat şi îndeosebi de la Stalin concesii deosebite şi, totodată, a fost pus sub control Consiliul în problemele Bisericii Ortodoxe Ruse care a fost înfiinţat în cadrul Consiliului Comisarilor Naţionali (mai târziu, Consiliul de Miniştri) al URSS. în realitate, din această perioadă, Biserica Ortodoxă Rusă se transformă într-un aliat de nădejde, deşi a fost sub Transformarea relaţiilor stat-biserică 6 Ibid.- p. 55-56. 7 Ibid.- p. 56. 8 Ibid.- p. 56. 9 Ibjd.-p. 57. 71
