Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Ion Bulei: Democraţia la români. Un proces neterminat
Ion Bulei cadrul unei periodizări după criterii marxiste fără a se putea ajunge la mai multe precizări. în sfera politică acelaşi ritm nervos şi trepidant. La începutul secolului al XIX-lea era un sistem legislativ bazat pe vechi pravile şi pe obiceiul pământului. „Garanţiile individuale” ale acestui sistem rămâneau la discreţia „simţului de dreptate al boierilor”. De la această fază, prin revoluţia de la 1848 şi întreaga luptă pentru Unire, s-a trecut direct la constituţia de la 1866, bazată pe concepţia individualistă burgheză. Astfel că fazele clasice ale evoluţiei capitaliste s-au precipitat, s-au comprimat sau chiar desfiinţat pentru că aşa cerea legea sincronismului de evoluţie cu Occidentul. Raporturile comerciale cu Occidentul acţionau ca un pivot. Ele necesitau adaptarea instituţiilor publice, a sistemului politic la un nivel apropiat ţărilor partenere de comerţ. De pildă, ţările române nu puteau măsura şi cântări cu vechile lor sisteme de măsuri şi greutăţi şi în acelaşi timp vinde Occidentului cu metrul şi kilogramul. Apoi raporturile comerciale nu puteau lua o mare dezvoltare atâta timp cât legile româneşti nu ofereau toată siguranţa posibilă afacerilor. Trebuiau deci create legi comerciale modeme, modernizată viaţa juridică. în acelaşi timp, partenerele de comerţ occidentale cereau, pentru garantarea nu numai a comerţului lor, dar şi a împrumuturilor ce le acordau, un sistem politic adaptat formelor democraţiei occidentale. Cum scria Zeletin: „Invazia capitalismului în România a ridicat circulaţia mărfurilor la nivelul vieţii modeme şi modernizarea a antrenat cu ea întreaga societate”13. Evident, procesul modernizării rapide nu putea să nu aibă urmări, în Occident fenomenele istorice au avut o dezvoltare relativ îndelungată, îngăduind sedimentări, trăiri în cursul mai multor generaţii. Precipitarea fazelor istorice n-a lăsat timp pentru astfel de sedimentări. Aceasta a determinat în bună măsură receptarea modernităţii ca o succesiune de “forme fără fond”. în aceste condiţii, democraţia (în fapt regimul politic liberal, pentru că de democraţie nu putem vorbi decât după primul război mondial, adică după acordarea votului universal) apare adesea un cuvânt lipsit de semnificaţie, sinonim cu bunăstarea, cu un drept fără obligaţii. Regimul politic de libertăţi liberale nu poate fi conceput decât în contextul geopolitic dat, respectiv dependent de geografie şi de împrejurările istorice. jarticuliarement ses richesses. La Haye, 1926, p. 508 şi urm. 3 Mişcarea Literară, an II, nr. 29 şi 30 din 30 mai şi 6 iunie 1925. 34
