Habersack, Sabine - Puşcaş, Vasile - Ciubotă, Viorel (szerk.): Democraţia in Europa centrală şi de Sud-Est - Aspiraţie şi realitate (Secolele XIX-XX) (Satu Mare, 2001)
Camil Mureşan: Câteva consideraţii cu privire la evoluţia democratică în Centrul şi Sud-Estul Europei
Camil Mureşan Tmovo (1879), convocată şi prezidată de guvernatorul rus Dondukov Korsakov a adoptat o constituţie, s-ar putea spune neverosimil de “liberală”, pentru condiţiile din acel moment ale ţării. Ea instituia o adunare reprezentativă unicamerală aleasă pe 5 ani prin vot universal direct; alegătorii trebuiau să aibă vârsta minimă de 21 de ani, iar candidaţii de deputat - 30 de ani. Mai era prevăzută responsabilitatea ministerială, inviolabilitatea adunării, publicitatea dezbaterilor sale, dreptul ei de iniţiativă legislativă, de a vota bugetul şi a controla gestionarea acestuia. Şi în Bulgaria, ca şi în Serbia, această constituţie rămasă în vigoare, cu unele amendamente, până în 1947, a alternat cu scurte perioade de dictatură deschisă ori mascată, ca de pildă în câţiva din anii de domnie ai prinţului Alexandru de Battenberg, sau în aceia ai guvernelor prezidate de cunoscutul om politic Stambulov. Bulgaria (după 1885 şi provincia ei răsăriteană, Rumelia) au beneficiat de eliminarea masivă a marii proprietăţi funciare, abandonată de deţinătorii ei otomani şi trecută în posesia ţăranilor bulgari. Moşiile mari din Bulgaria vor avea la 1914 întinderea cea mai redusă, în comparaţie cu toate celelalte ţări central şi sud-est europene: numai 6,5% din fondul agrar, iar posesorii lor formau doar 0,1% dintre proprietari. în schimb, proprietăţile mai mici de 10 ha erau cele mai întinse, comparativ cu celelalte ţări, cuprinzând cam 50% din suprafaţa agricolă. Un echilibru promiţător al balanţei proprietăţii funciare este prielnic, dar nu suficient pentru implantarea unui regim politic democratic. Bulgaria, din acest punct de vedere, n-a fost mai avansată decât Serbia sau România'1. După aducerea la tron, în urma unei răscoale armate, a lui George I din familia regală daneză, în 1864 a fost adoptată în Grecia o constituţie mai liberală decât cea anterioară, din 1844. Ea a rămas în vigoare până la 1967, adică până la lovitura de stat zisă a “coloneilor”. Despre acest act s-a spus că, bazat fiind pe principiul suveranităţii poporului, în locul monarhiei constituţionale a instituit regalitatea parlamentară. Sintagmă care căuta să exprime înscrierea mai desluşită a monarhiei elene între instituţiile democratice ale statului, iar nu deasupra 11 11 Pentru Serbia, Muntenegru şi Bulgaria s-au consultat lucrările Georges Y. Devas, La nouvelle Serbie. Paris-Nancy, 1918, foarte favorabilă cauzei iugoslave; D. Kossev-Ch. Christov-D. Anguelov, Précis d’histoire de Bulgarie. Sofia, 1963. Pentru probleme generale, privite comparativ, Berend T. Iván şi Ránki György, East Central Europe in the 19lhand 20lhcenturies. Budapest, 1977. 22
