Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Întâlnire cu Pekingul
ÎNTÂLNIRE CU PEKINGUL Zilele au trecut repede după sărbătorile de anul nou. Am reuşit în sfârşit să vizitez oraşul, deoarece până în prezent nu am fost în oraş în afară de ziua sosirii mele. Primeam invitaţii, în special de la familiile germane, astfel că circa două luni cât am mai stat în Peking nu aveam de făcut altceva decât să ţin evidenţa excursiilor şi zilelor de vizită. Scopul meu principal era însă să cunosc oraşul despre care am auzit că are multe curiozităţi de vizitat. Intr-o dimineaţă am urcat cu boy-ul meu pe zidurile oraşului, la poarta din sud. Oraşul Peking nu este numai un oraş sau capitală ci este şi o idee care întruneşte atât latura luminoasă cât şi latura umbrită a vieţii chinezului. Aici se concentrează reprezentanţii vieţii mondene, cât şi a celei spirituale. A fost sediul celor mai mulţi împăraţi până în zilele noastre. Aici sunt cele mai mari şi mai frumoase temple. Este o imagine copleşitoare. Oraşul se împarte în două părţi, partea nordică, aşa-zisul oraş al tătarilor sau manciurienilor şi partea sudică, adică oraşul chinez. Ambele părţi, plasate strâns una lângă alta, partea nordică aproape dreptunghiulară, iar partea sudică trapezoidală, împrejmuite cu ziduri enorme din piatră. Zidul care împrejmuieşte oraşul tătarilor are o lungime de 25 km şi o înălţime de 10 m. La bază are o lăţime de 15 m, iar la nivelul maxim 10 m. Are nouă porţi enorme şi la fiecare 300 metri are câte un turn de observaţie. Zidul oraşului chinez este mai scurt, are 17 km. Centrul oraşului tătar este ocupat de oraşul imperial sau oraşul interzis. Şi acesta este înconjurat de ziduri mari din piatră, aici se află castelele împăraţilor cu multe clădiri anexe ale acestora. Cândva era interzisă intrarea în acest oraş dar în prezent este deschis. Centrul se mai numeşte şi oraşul purpuriu datorită culorii zidului ce-1 înconjoară iar castelele imperiale strălucesc în soare într-o culoare galbenaurie în apa Râului Auriu care are mai multe cursuri în oraş. în preajma zidului care desparte oraşul de nord de oraşul de sud, în partea nordică, se află ambasadele străine, împrejmuite şi acestea cu ziduri puternice şi aproape de poarta de sud. Acest cartier, numit şi cartierul european ocupă o suprafaţă de 1,5 km2, în centru se află strada Rue de Legation. Aceste ambasade se pot recunoaşte foarte uşor după drapelele arborate pe ele. Ambasada noastră era la marginea orientală a zidului, fiind 97
