Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Charbin
a trezit zgomotul roţilor de tren şi orientându-mă după hartă am ştiut că trecem peste podul de fier lung de 1 km, al râului Lungari, care duce spre oraşul Charbin. De pe pod aveam o privelişte spre valea frumoasă a râului. Râul este circulat de o mulţime de vapoare şi bărci mai mici. Izvorăşte din Manciuria şi datorită faptului că este navigabil face legătura între multe oraşe şi sate chinezeşti până la râul Amur, cel mai mare fluviu din Siberia. CHARBIN Dacă până acum am avut multe surprize pe drumul parcurs, de această dată au depăşit cu mult frumuseţile peisajului. Spre norocul nostru am ajuns în jurul prânzului şi ziua puteam observa totul. Masa de oameni care circula era compusă din toate speciile de oameni albi şi galbeni. Cei mai mulţi desigur erau chinezi şi mongoli, coreieni, buriaţi, oroceni, gilvaci, tungrizi, cercheni, şi bineînţeles mşi, cazaci, vânători siberieni. Nu au lipsit nici evreii cu barbă şi caftanele lor, dar nici câte o femeie europeană ocrotită de câte un ofiţer ms pentru a face peisajul mai variat. Oraşul Charbin s-a dezvoltat datorită liniei ferate, fiind un nod de cale ferată care face legătura spre China, spre oraşul Mukden, Tiencin, Beijing, astfel China şi Korea, prin acest oraş, se leagă de cea mai importantă linie de transport, calea ferată transsiberiană. Oraşul s-a dezvoltat puternic având firme, bănci şi fabrici chineze şi japoneze, cu consulate străine, devenind un oraş modem, cu parcuri mari, cu clădiri administrative şi bănci şi hoteluri, creând impresia unui oraş european. Poliţia chinezească şi jandarmi mşi abia puteau menţine ordinea în marea aglomeraţie, pentru a asigura circulaţia vânzătorilor ambulanţi spre tren de la care ne-am aprovizionat şi noi. Nu am avut voie să coborâm din tren. Am poposit vreo 2-3 ore în Charbin şi am fost dirijaţi mai departe, spre marginea cealaltă a Siberiei spre Vladivostok, deşi ne făcea plăcere să privim mulţimea pestriţă care circula în valuri în staţie şi care vorbea sute de limbi. Dar ordinul este ordin. Trenul a fluierat îndelung şi a pornit din gară, iar fetele frumoase ne făceau semne cu batiste şi ne strigau la revedere, 26
