Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Podgranicinaia - Nikolsk-Usnirinski

atât în limba rusă cât şi în franceză. Aşa sunt femeile, se pare că le era milă de noi şi aveau suflet chiar şi în Charbin.

PODGRANICINAIA

Ne-am continuat drumul într-o atmosferă destul de bună, fiind convinşi că dincolo de Manciuria vom fi debarcaţi într-o oarecare staţie rusă. Am trecut peste câmpii bine lucrate şi pe lângă munţi înalţi şi am ajuns în staţia Podgranicinaia, părăsind astfel Manciuria, ajungând din nou pe pământ rusesc.

Podgranicinaia este un punct de frontieră oriental. Aici trăiau mulţi funcţionari şi alţi angajaţi, care aveau un trai bun, începând de la şeful de gară până la cantonier, deoarece făceau comerţ cu opiu pe care-1 treceau în China, obţinând venituri frumoase. De aici cea mai mare localitate Nikolsk- Usnirisk era doar la un drum scurt, precum şi oraşul Vladivostok.

NIKOLSK-USNIRINSKI18

Pe parcurs am aflat de la comandantul rus că vom fi debarcaţi în Nikolsk-Usnirinsk. Pe de o parte ne bucuram că încetează marea noastră călătorie dar totodată ne îngrijora viitorul nesigur, cum vom putea rezista vieţii de prizonierat şi oare cât va dura? La aceste întrebări nimeni nu putea să răspundă. Era deja vremea să ajungem şi noi la un cămin permanent deoarece frigul de sfârşit de noiembrie se simţea puternic. Din gară - prin oraş - am ajuns la cazărmile ruseşti care erau la vreo 3 km de oraş. Oraşul era simplu cu locuitori ruşi, tătari, chinezi.

In cazarmă, spre surpriza şi bucuria noastră, am găsit deja prizonieri austro-ungari. Şi ei s-au bucurat de sosirea noastră şi nu se mai sfârşeau întrebările lor despre starea frontului şi întrebările noastre privind traiul de aici şi felul de comportament al ruşilor. Am înţeles că duc o viaţă destul de bună, despre care m-am convins şi eu mai târziu, lucru care se datora faptului că mşii erau în înaintare şi în speranţa că vor

l8Azi Ussuriysk (Rusia)

27