Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Kirkwall

norvegienii erau astfel, deoarece ţara lor este muntoasă şi este greu să-şi asigure existenţa prin muncă acasă.

Pasagerii de pe punte discutau, citeau ziare, tinerii aruncau discuri de lemn într-un cerc. Şi noi am intrat în vorbă, când cu unul când cu altul din pasageri. Verzariu a găsit chiar o artistă printre fetele norvegiene. Timpul a trecut încet, pe neobservate, astfel că ne apropiam de ţărmurile norvegiene. Cu cât ne apropiam de ţărm cu atât era mai agitată atmosfera. Unii erau îngrijoraţi de teama submarinelor germane, alţii de navele militare engleze. Valul războiului a ajuns şi până pe navă. Chiar şi pe apă parcă s-a intensificat viaţa. De la distanţă se vedeau nori de fum, probabil de la nave pe care le priveam îngrijoraţi până când dispăreau, apoi apăreau altele. Astfel, în a opta zi a călătoriei, am ajuns în zona periculoasă, nu departe de coasta norvegiană şi de portul Bergen, unde trebuia să ancorăm. Din nou a apărut un nor de fum, dar nu se îndepărta de nava noastră ci se apropia, semn că se îndrepta spre noi o navă engleză. încet s-a evidenţiat conturul unei nave care a lansat o lovitură de tun în direcţia navei noastre. Nava engleză şi-a îndreptat tunurile spre noi la care toţi pasagerii aşteptam cu nerăbdare evenimentele care vor urma. Prin semnale s-a solicitat navei “Cristiana” să urmeze nava engleză. Am rămas pe loc pe punte pentru a nu atrage atenţia celorlalţi pasageri. De altfel ştiau despre noi că suntem români şi ne îndreptăm spre ţară. Ştiam amândoi că acuma se va decide soarta noastră.

KIRKWALL

Cristiana a urmat indicaţiile navei engleze şi a ancorat în porul Kirkwall, în partea de nord a Scoţiei. încă înainte de ancorarea navei, norvegianul nostru ne-a condus la cl. I unde ne-am ascuns în magazia de lenjerie, care era pregătită dinainte, potrivit înţelegerii. Aşteptam cu nerăbdare şirul evenimentelor.

Norvegianul ne-a promis că de îndată ce se va îndepărta pericolul va veni după noi şi ne va scoate de aici. Aveam un loc destul de strâmt. Trebuia să ne aşezăm turceşte. Până când nava a fost în mişcare şi inima noastră bătea mai veselă, dar de îndată ce şi-a lansat ancorele am încetat şi noi să ne mişcăm. Ascultam atenţi orice mişcare de pe navă şi chiar ne

191