Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)
Radimilovo - Kiev
reintrat din nou în făgaş, puteam cumpăra câte ceva. Mai ales prin comercianţii evrei. RADZIMILO V O7 Intr-adevăr două zile am stat la Brodi după care am fost dirijaţi la Radzimilovo, un oraş pe fosta graniţă austromsească. Radzimilovo este o localitate rusească. La frontiera veche am văzut simbolul Austriei, vulturul bicefal, doborât la pământ. In această localitate ne-am întâlnit şi cu alţi prizonieri şi trebuia să aşteptăm o garnitură de tren rusească, deoarece de aici încolo linia ferată deja era cea rusească, respectiv mai lată decât cea europeană. Totul era tipic rusesc, doar perciunii evreilor ne aduceau aminte de Galiţia. Clădirea staţiei de cale ferată s-a umplut cu noi. A început căutarea cunoştinţelor din regiment. Doar eu nu am găsit pe nici un cunoscut, astfel că am fost nevoit să iau legătura cu camarazii de gradul meu din alte regimente. Bănuiam că de aici încolo soarta noastră va fi mai strâns legată şi va fi mai bine dacă vom avea cu cine să discutăm lucrurile până la Kiev şi apoi cine ştie până unde. KIEV Pe la miezul nopţii a ajuns trenul nostru în gara de la Kiev. Trupa furată de somn imediat a sărit în picioare. Fiecare îşi căuta micul bagaj în care se aflau “comorile” noastre, puţine alimente, un pulover, o haină, o pereche de ciorapi mai călduroşi şi altele, obiecte pe care, după cum s-a adeverit în urmă, nu le-am fi putut procura nici pe bani mulţi. La ordinul comandantului am fost încolonaţi şi după ce s-a făcut apelul nostru am fost împărţiţi pe grape de câte 30 de persoane. A fost loc destul deoarece garnitura de tren a fost constituită doar pentru transportul de prizonieri între Radzmilovo şi Kiev făcând naveta între cele două oraşe. Păcat că am călătorit pe timp de noapte şi nu am văzut prea multe! Şi mai mare păcat că am ajuns în zorii zilei la Kiev, oră la care localnicii încă dormeau. 7Azi Radyvyliv (Ucraina) 18
