Czira Árpád: Călătorie în jurul lumii 1914-1916 (Satu Mare, 2007)

Taifunul

ar fi întâmplat nimic nava a pornit din portul Moji spre apele oceanului.

Deocamdată am scăpat. Cum era de aşteptat căpitanul nu s-a mai interesat de noi. Dimineaţa când au venit japonezii a întrebat pe primul ofiţer dacă mai suntem pe vas, acesta i-a spus că nu ştie unde suntem, probabil în timpul nopţii am părăsit vaporul plecând la mal cu o barcă japoneză. Nu a spus nimic, a luat act doar de acest lucru. Dar cum să nu fi ştiut că suntem pe vas, dar nu a vrut să intre în contradicţie cu ceilalţi ofiţeri. Sau se poate că i-a fost milă de noi? Cine mai poate afla? Sau a amânat tragerea la răspundere pentru mai târziu. Acest lucru părea cel mai plauzibil. Pe noi nu ne-a mai interesat. Vaporul tăia valurile, vesel, spre America. Acolo nu ne mai păsa ce se va întâmpla cu noi şi speram în ajutorul reprezentanţei noastre din această ţară.

Din nou ne-am aranjat mai comod, aveam lumină electrică la care puteam juca cărţi, puteam fierbe ceai, deschideam şi geamul, trăiam viaţa obişnuită. Numai alimente nu aveam destule. Conservele erau pe terminate, dar am considerat că dacă marinarii pot rezista, vom putea rezista şi noi, deşi până la San Francisco mai era drum de vreo douăzeci de zile, iar o friptură bună ne-ar fi căzut bine.

TAIFUNUL

Aşa au trecut câteva zile în linişte. O zi, două, trei, în fiecare zi trăgeam o linie cu creta pe perete pentru a nu uita câte zile am călătorit. Odată vaporul a început să danseze pe valuri. Oceanul Pacific se agita. A trebuit să închidem geamul deoarece valurile ajungeau şi pe punte. Am simţit că ceva se mişcă în mine. M-au apucat ameţelile. Am simţit că stomacul îmi iese pe gură. M-am dus la scări pentru a primi aer mai proaspăt, dar a durat foarte puţin până când din nou mi-a venit să vomez. Verzariu a adus brandy care m-a făcut să-mi revin. Acum am înţeles de ce Scholl bea whisky în loc de apă. După mine a căzut Bokor, apoi şi Verzariu, în rău de mare. Numai Ballay a scăpat, el fiind obişnuit cu călătoria pe mare. Vreo două zile nu am putut mânca nimic, numai băutura ne ţinea sufletul în viaţă, chiar şi a treia zi eram atât de slab că abia stăteam pe picioare.

130