Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - A. Sigiliile comitatului Satu-Mare
86 Stemele ce urmau a fi gravate în câmpul tiparului sigilar erau reproduse, de către pictorii curţii suveranului, pe baza sugestiilor comitatelor din punctul de vedere al simbolisticii heraldice, în culori naturale, pe frontispiciul acestor pnvilegii de conferire. Confecţionarea tiparelor sigilare cădea în sarcina comitatelor. începând cu finele veacului al XV-lea, când obţin sigilii unice comitatele Somogy (1483) şi Hunedoara (1490), rând pe rând vor dobândi astfel de privilegii şi celelalte comitate25. Dintre comitatele din Transilvania şi Partium, două au obţinut sigilii unice mai devreme: Crasna spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi Bihorul în 169026. Marea majoritate a comitatelor se vor bucura însă de astfel de privilegii începând cu secolul al XVIII-lea. Amintim doar comitatele învecinate Sătmarului: Szabolcs - 171427, Bereg - 172628, Ugocea - 171529, Maramureş - 174830 şi Solnocu de Mijloc - 175331. Toate aceste sigilii vor avea legendele în limba latină, pentru ca în al doilea pătrar al secolului al XIX-lea să fie înlocuite cu texte în limba maghiară, compoziţiile heraldice rămânând aceleaşi în continuare. în anii 1860-1863 asistăm la o reînnoire a acestor tipare sigilare, după cum rezultă din modificările survenite în legendă. b) Evoluţia sigiliului comitatului Satu Mare în sec. XVI-XIX Situat la extremitatea nord-vestică a fostului voievodat a lui Menumorut, comitatul Satu Mare a luat naştere prin desprinderea sa din cuprinsul întinsului comitat al Bihorului. Prima atestare documentară datează din anul 1181, când este menţionat numele lui Nicolae, comite de Sătmar. Acest comitat va fi organizat în jurai cetăţii regale Satu Mare, cuprinzând un teritoriu, variabil ca întindere în decursul vremii, de circa 5700 - 6400 kmp.32. începând cu secolul al XIII-lea, odată cu creşterea
