Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
68 germnană şi latină. Aceştia întocmeau copii, atestate şi traduceri de pe documentele păstrate şi erau semnate de către vicecomite, în subordinea căruia se găsea de fapt arhiva14. Aceste copii şi traduceri erau taxate în perioada 1526-1700 cu 1,50 coroane de aur pagina, iar după 1700 cu 1,20 coroane de aur15. Pe o serie de documente pot fi întâlnite, mai ales după 1800, sigiliile personale ale arhivarilor. Revenind la notari, vom arăta că în comitatul Bihor, spre exemplu, potrivit hotărârii adoptate de către adunarea generală din anul 1745, se percepeau 2 fl.renani pentru atestate de nobilitate cu stemă şi copia diplomei, 15 creiţari pentru confirmarea lor pe verso, 1 fi. r. pentru alte atestate. Vicecomitele încasa 1 fl. r. pentru aplicarea peceţii comitatului16. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea atât oficiul notarial, cât şi cel de arhivă vor avea peceţi proprii, cu legenda în limba maghiară. Se ştie că sigiliile parţiale sau compuse, utilizate la validarea actelor anterioare introducerii sigiliilor unice, erau păstrate de către juzii nobililor. Cele unice se găseau în păstrarea vicecomitelui sau primvicecomitelui, lucru întâlnit în cazul comitatelor învecinate Szabolcs17 şi Bereg18. Tiparul sigilar se păstra în lădiţe sau casete sigilate19 cu peceţile personale ale dregătorilor superiori, probabil ale vicecomiţilor, notarilor, eventual un jude ale nobililor din plasa unde-şi avea reşedinţa comitatul. Nu cunoaştem până în prezent unde au fost confecţionate sigiliile unice ale comitatului Satu Mare. Ştim doar că primul tipar a fost confecţionat din plăcuţă de aur, comandat de către contele Alexandru Károlyi în anuf 1722. Satu Mare era cunoscut ca un important centru meşteşugăresc, cu numeroase bresle organizate, cea a aurarilor din anul 1543. La fel, Baia Mare era un renumit centru al aurarilor şi argintarilor, aici funcţionând multă vreme şi o monetărie. Dar, opinăm că tiparul a fost confecţionat la Viena, unde contele, prin relaţiile avute şi funcţiile deţinute, s-a dovedit a fi o persoană influentă. Spre a cunoaşte modalitatea de dobândire a sigiliului unic de către
