Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
II. Instituţiile politico-administrative şi ecleziastice sătmărene
54 privilegiat (1376) la cel de oraş liber cu jurisdicţie proprie (1586), ajungând, în secolul al XVII-lea, la rangul de oraş minier liber regesc, ieşind de sub autoritatea comitatului Satu Mare, pe tentoriul căruia se afla. Având dreptul de autocârmuire, oraşul Baia Sprie avea ca organ executiv magistratul, compus din judele primar şi şase, mai târziu nouă juraţi, la care se adăuga notarul31. La mijlocul secolului al XVlII-lea magistratul cuprindea un jude primar, un proconsul, nouă senatori, un notar ordinar, un vicenotar, patru asesori şi un administrator economic. Sub Iosif al II-lea magistratul număra 22 de oficiali, între care şi registratorul. în prima jumătate a secolului al XlX-lea consiliul oraşului (városi tanács) va cuprinde „consiliul intem“ (judele şi consilierii) şi „consiliul extern“ (40 membri)32. în anul 1886, asemenea oraşului Baia Mare, va deveni oraş cu consiliu33. Alături de cele două oraşe libere regeşti (Satu Mare şi Baia Mare) şi unul minier liber regesc (Baia Sprie) pe teritoriul comitatului Satu Mare pot fi întâlnite în secoalele XVI-XIX un număr considerabil de aşezări cu statut de târg (oppidum, mezőváros), fiind încadrate din punct de vedere juridic ca oraşe de rang inferior34. Majoritatea târgurilor sătmărene sunt atestate cu această calitate în secolul al XV-lea, unele ceva mai târziu. Numărul lor a oscilat în cursul timpului între 16-20. Aceste aşezări se bucurau de anumite privilegii conferite de principii ardeleni sau regalitatea maghiară: de a organiza periodic târguri, a alege juzii şi antistia, a judeca pricini până la o anumită sumă, de a avea moară, scutiri de dări, ş.a. Prin danii ele vor ajunge sub autoritatea unor stăpâni feudali, laici şi ecleziastici35. De obicei, în aceste târguri pot fi întâlnite şi comunităţi destul de numeroase de nobili, ce erau conduse de către hotnogii nobililor. Restul locuitorilor alegeau anual unul sau doi juzi şi 12 juraţi, formând antistia târgului. Documentele de la slărşitul secolului al XVIII-lea consemnează, în unele târguri, şi existenţa notarilor sau scribilor (imok). Realităţile existente în lumea satelor sătmărene, mai ales
