Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
I. Cercetări privind sigiliile instituţiilor locale dim sec. XVI - mijlocul sec. XIX
22 înflorire constantă şi durabilă. De aceea, evoluţia heraldicii orăşeneşti pentru principalele centre transilvănene este încadrat cronologic, de autori, între secolele XIII-XIX, desigur foarte pe scurt. De reţinut şi concluzia formulată în privinţa raportului steme municipale - steme districtuale: „Spre deosebire de Ţara Românească şi Moldova, pe teritoriul cărora se scursese un răstimp îndelungat între apariţia stemelor municipale şi cea mai tardivă a stemelor districtuale, în Transilvania se constată o cvasi-concomitenţă între apariţia celor două feluri de însemne, ba uneori sunt cazuri în care stemele provinciale sau districtuale sunt anterioare chiar celor ale oraşelor.“101 Menţionând faptul că în albumul sigilografic realizat de M. Dogaru sunt descrise şi reproduse un număr de 19 sigilii orăşeneşti, dintre cele mai vechi şi frumoase, care s-au conservat până în zilele noastre102, ne referim, în cele ce urmează, la o lucrare de sinteză, bogat ilustrată, aparţinând aceluiaş autor, Sigilii orăşeneşti din epoca modernă şi contemporană103. Apariţia acestei lucrări a avut şi menirea, printre altele, de a demonstra insuficienta cunoaştere a evoluţiei sigilografiei româneşti de către unii specialişti, care au formulat aprecieri eronate la adresa istonei ţării noastre. Se are în vedere, îndeosebi, ghidul heraldic ilustrat, publicat de Jiri Louda în 1972 la Praga, reeditat apoi la Paris cu titlul Blasons des villes d ‘Europe, în care însemnele oraşelor din România sunt greşit interpretate sau chiar ignorate104. Autoarea prezintă, în ordine alfabetică, având la dispoziţie importantul fond documentar „Comisia consultativă heraldică“, un număr de 401 sigilii orăşeneşti şi câteva târguri, prezentare susţinută şi de un bogat material ilustrativ alcătuit din 283 de reproduceri. De reţinut şi clasificarea pe care o dă sigiliilor orăşeneşti în funcţie de natura însemnului din emblemă: a) sigilii având în emblemă armele ţării; b) sigilii având în reprezentare emblema districtului din care oraşul făcea parte; c) sigilii incluzând compoziţii mixte: armele ţării plasate alături de unele însemne locale; d) sigilii având în câmp un
