Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)

I. Cercetări privind sigiliile instituţiilor locale dim sec. XVI - mijlocul sec. XIX

19

personale ale dregătorilor scăunali, respectiv j uzii regali şi notarii, ulterior actele erau prevăzute cu sigiliile unice ale oraşelor aflate în fruntea scaunelor sau cu sigiliile unice ale scaunelor, pe măsura concederii lor de către suveran în răstimpul 1752-1793.

în finalul acestui capitol ar mai fi de amintit faptul că stemele tuturor comitatelor din Ungaria şi Transilvania au fost reproduse color în Magyar Lexikon82, iar cele ale fostelor comitate din nord-vestul ţării noastre în lucrarea lui Vasile Meruţiu Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până în Banat. Evoluţia teritorială83, apărută la Cluj în 1929.

b. Sigilii de târguri şi oraşe

Din literatura de specialitate cercetată până în prezent, se poate afirma că primele instituţii care au folosit peceţile au fost centrele orăşeneşti şi târgurile domneşti sau regeşti84.

Apariţia peceţilor sau sigiliilor de oraşe şi târguri este nemijlocit legată de începuturile şi evoluţia vieţii municipale medievale în contextul vieţii economico-sociale a ţărilor române.

In funcţie de vechimea existenţei lor, M. Dogaru clasifică centrele urbane din Ţara Românească şi Moldova în două grupe: din prima grupă fac parte sigiliile oraşelor şi târgurilor atestate anterior întemeierii celor două state feudale, cum ar fi Cîmpulung, Tîrgovişte sau Argeş în Ţara Românească, Baia şi Roman în Moldova; din a doua grupă sigiliile oraşelor şi târgurilor atestate ulterior, care îşi vor câştiga dreptul de sigiliu treptat, urmare a dezvoltării lor economico-sociale85.

Pentru Transilvania, apariţia sigiliilor orăşeneşti se încadrează cronologic la finele secolului al XlII-lea, dar mai ales în secolul al XIV-lea: Mintiu - 1299, Sătmar- 132386, Sibiu - 1367, Bistriţa - 1367, Braşov - 1368, Cluj - 136987, Baia Mare - sec.XIV88. Facem precizarea că, în cazul oraşelor locuite de