Dulgău, Bujor: Sigiliile instituţiilor Sătmărene din secolele XVI-XIX (Satu Mare, 1997)
III. Evoluţia sigiliilor şi tiparelor sigilare aparţinâd instituţiilor sătmărene şi descrierea lor - D. Sigiliile instituţiilor ecleziastice
227 sus-menţionaţi actele bisericeşti erau validate cu sigiliile personale ale preoţilor. Din punct de vedere jurisdictional şi organizatoric, parohiile sătmărene situate la nord de valea Someşului erau patronate de către Episcopia greco-catolică ruteană de Muncaci, iar cele situate la sud, deci în partea stângă a Someşului, după 1823-1824 au trecut sub autoritatea Episcopiei greco-catolice române Oradea Mare. Parohia Craidorolţ depindea însă direct de Vlădicia Făgăraşului. Primele şi-au confecţionat tiparele sigilare în 1831, unele chiar în 1818, cum este cazul Lechinţei94 şi Prilogului, cele din stânga Someşului în 1830, dar mai ales în 1832. Se poate deduce, prin Urmare, faptul că tiparele sigilare au fost confecţionate ca urmare a unor dispoziţii ale celor două episcopii, chiar dacă nu am întâlnit o reglementare scrisă în acest sens. Parohiile situate în comitatul Solnocu de Mijloc, azi făcând parte din judeţul Satu Mare, erau subordonate tot Episcopiei greco-catolice (ţradea Mare, constituind arhidiaconatul Solnocului. Legendele sigiliilor au fost gravate în limba latină, cu prescurtarea termenilor PAROCHIA sau ECCLESIA, ca şi a celor definind confesiunea, sub forma: G.C., GR.C., GR.CATH. sau G.R.C. (graeci ritus catholicorum). Legende în limba maghiară am întâlnit în cazul parohiilor Lechinţa, Prilog şi Negreşti. Primele două au gravate în legendă anul 1818, dar considerăm că tiparele au fost confecţionate mai târziu, în sau după anul 1848, deoarece validează acte din deceniile 7 sau 8 ale secolului trecut, când în mod normal validarea trebuia executată cu tiparele confecţionate în anii 1831 sau 1848. Tiparul sigilar al localităţii Negreşti a fost executat în anul 1842. Parohiile din Ţara Oaşului şi-au reînnoit în bloc sigiliile în anul 1848, legendele fiind gravate, fără excepţie, în limba maghiară. Abia după liberalizarea regimului austriac, survenită prin Diploma din octombrie 1860, vom întâlni şi sigilii cu legendele în limba română: Aciua, districtul protopopiat Codru şi
